CURS VALUTAR

« Clanţa este sub vapor ! » – morala unei epoci

1 comentariu / 1578 vizualizări / 5 ianuarie 2015

De la alegerea lui Klaus Iohannis, toată exprimarea publică a oficialilor noştri pare să se fi mutat pe Facebook. După ce au prestat până la greaţă (pentru telespectatori, pentru alegători, adică) în toate talk-show-urile, pe toate televiziunile, după ce au lichidat presa scrisă cu geniul lor economic inegalabil, iată că şi presa online începe să le miroasă urât conducătorilor noştri, daţi dracului cum sunt ei, şi vor numai pe Facebook.
Să le luăm pe rând contribuţiile. Traian Băsescu, pe Facebook : „Tuturor „băsiştilor” şi prietenilor paginii le doresc un an 2015 cu sănătate, bucurii şi prieteni adevăraţi, alături de cei dragi. Şi încă ceva : pe noi ŢARA se poate bizui.” Un mesaj deci doar pentru PMP, pentru o parte din PDL, pentru Elena Udrea, pentru SPP (varianta Băsescu), pentru STS, părţi din SRI şi SIE, pentru „fripturiştii băsişti” etc., etc. Lista nominală e prea lungă şi prea binecunoscută ca să ne mai plictisim cititorii. Numai pe ei ţara se poate bizui sau aşeza… cu fundul.
Victor Ponta a comis-o şi el, tot pe Facebook : „La Mulţi Ani tuturor – şi celor care au Facebook şi celor care nu au, şi celor care ne simpatizează şi celor care ne urăsc !” Pinocchio şi plagiator cum îl ştim, mincinos şi mistificator, Victor Ponta îi încurcă pe cei care-l detestă sincer şi justificat cu cei care l-ar urî. Pentru că Ponta îşi permite încă o dată să jignească o bună parte a populaţiei României („celor care ne urăsc”), merită să punem şi noi încă o dată câteva întrebări abrupte care vor rămâne, ne-am învăţat de mult, fără răspuns. Cum reuşeşte de atâţia ani CNSAS, cu toate fondurile pe care le are la dispoziţie, să nu afle ce ştie bine tot satul : că Ilie Sârbu, socrul şi mentorul său de-al doilea, după Adrian Năstase, a colaborat gros, masiv cu Securitatea, în România, în Elveţia, în Anglia etc. (vezi sesizarea penală depusă de Valer Marian) ? Iar Victor Ponta însuşi a ascuns, a minţit încălcând legea, că a fost (şi încă este ?) ofiţer acoperit (apud Traian Băsescu). Iar cei doi şi-au făcut fiica, respectiv nevasta europarlamentar (cu ce grad eventual ?, căci, după înregimentările lui Ilie Sârbu şi Victor Ponta, avem dreptul să fim suspicioşi) – toţi trei la ţâţa bugetului naţional. Cu un asemenea complex familial, cu ce obrăznicie din alte vremuri mai poate Ponta evoca „ura” celor care, atât de motivat, îl detestă ?!
Tot pe Facebook ne-a venit şi o surpriză plăcută. Evaluarea corectă, cu autentic spirit critic, a Palatului Cotroceni, reşedinţa preşedinţilor României după 1990, adică după comunism, unitatea nr. 1, cum ar fi, din partea noului purtător de cuvânt al noului preşedinte al României, Tatiana Niculescu Bran : „Palatul Cotroceni a devenit reședința președinției României imediat după 1989, odată cu preluarea puterii de către Ion Iliescu. Multe birouri mai păstrează încă mobilierul vetust din vremea comunismului, covoare înflorate pe fond roșu închis, perdele grena, canapele cu perne de catifea de un gust îndoielnic și, peste toate, mirosul îmbâcsit al hotelurilor comuniste. Te aștepți ca, dând la o parte colțul unei cortine care acoperă o ușă, să găsești, expus la loc de cinste, vreun portret al lui Nicolae Ceaușescu. Opulența unor birouri imense și întunecate se combină cu starea precară a instalațiilor sanitare. Pe holuri, doamne în halate au aerul că trebăluiesc de zor. Niște oameni copleșiți de respect deschid și închid uși.” Ce nu au observant deloc comentatorii acestei postări pe Facebook e că avem aici un atac în toată regula la abia apusa “epocă băsistă”. În ultimii zece ani, s-au lăfăit la Cotroceni “pe canapele cu perne de catifea de un gust îndoielnic” Băsescu şi a lui ceată. “Dând la o parte colţul unei cortine”, poţi să dai nu numai peste un portret al lui Ceauşescu (de ce nu şi Iliescu, şi Constantinescu ?), ci şi peste Vladimir Tismăneanu în pantaloni scurţi, dus de mână de Leonte Tismăneanu, în uniformă sovietică. Sau peste H.-R. Patapievici venind gânditor de la Banca Naţională, împreună cu Dionisie Patapievici şi cu inoxidabilul Mugur Isărescu.
Ce se mai poate spune despre Traian Băsescu după ce s-a spus totul despre Traian Băsescu ? Antena 3 a compus, în ultimii vreo 7-8 ani, un roman fluviu, o nouă „O mie şi una de nopţi” povestite de Şeherezada Mihai Gâdea, sub privirile camaradereşti ale lui Mugur Ciuvică şi Bogdan Chireac. Aplaudacii, „fripturiştii lui Băsescu” au produs şi ei, contra cost sau din inimă (?), o bibliotecă întreagă. O „bibliotecă” asemănătoare cu „bibliotecile” din porturi, încununată cu coroane de flori, focuri de artificii şi salve de tun la încheierea mandatului cum Ceauşescu şi Stalin nici n-au visat : Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu, Andreea Pora, Dan Tapalagă, Dan Cristian Turturică, Robert Turcescu, Luminiţa Marcu şi toţi ceilalţi au fost mai mult decât disciplinaţi în post, ca „bibliotecari”. Au prestat din convingere sinceră ? Dar ce e aceea „convingere sinceră” pentru aceşti tovarăşi ?
În anii târzii ai comunismului românesc şi cu adresă la Nicolae Ceauşescu, la Elena Ceauşescu, la Partidul Comunist, a apărut poezia în vers alb, creaţie a geniului popular, „Cine-a pus căcat pe clanţă ?”. (Se spune că, de fapt, ar fi compus-o, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, la Casa de creaţie de la Mogoşoaia sau la o masă de la Athénée Palace, chiar Magistrul Mihai Ursachi, chiar „pe vremea când se credea Pelican” – pare plauzibil, căci tot Ursachi a scris celebrele „Transversalii mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Mihai Ursachi pe când se credea pelican” : „Un om din Tecuci avea un motor / dar nu i-a folosit la nimic.”) O creaţie „de avangardă”, pe cât de memorabilă, pe atât de uşor de memorat. Era foarte potrivită poezioara la sfârşitul sinistru al epocii de aur, dar pare şi mai potrivită la finele celor două mandate catastrofale ale lui Băsescu, la început de an nou, când fostul preşedinte le urează numai băsiştilor săi.
Ce este băsismul şi cine sunt băsiştii ? Întrebări mult prea grele ! Mai bine să conjugăm personalizat, ca pe vremuri, poezia „Cine-a pus căcat pe clanţă ?” :

„Eu am pus căcat pe clanţă ? (Traian Băsescu)
Tu ai pus căcat pe clanţă ? (Emil Boc)
El / ea a pus căcat pe clanţă ? (Dorin Cocoş / Elena Udrea)
Noi am pus căcat pe clanţă ? (PDL)
Voi aţi pus căcat pe clanţă ? (PSD)
Ei au pus căcat pe clanţă ? (PNL)
Morala : Clanţa este sub vapor !”
(Petru Romoşan)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Un comentariu

  1. Really trrttwoushy blog. Please keep updating with great posts like this one. I have booked marked your site and am about to email it to a few friends of mine that I know would enjoy reading..

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *