Un scandal media mai degrabă mărunt produs de emisiunea ”Românii au talent” are toate ingredientele să se transforme în cea mai mare provocare din istoria post-decembristă a CNA și să facă să curgă tone de cerneală, în perioada care urmează. Mai mult ca sigur se va încheia în coadă de pește, mai ales că CNA pare departe de ”forma” necesară rezolvării corecte a acestui caz, dar marile întrebări vor continua să dăinuie.

Să trecem în revistă faptele, pe scurt:
– PRO TV oferă unui tînăr pușcăriaș aflat în pragul eliberării șansa de a urca pe scena concursului televizat ”Românii au talent”. Tînărul se descurcă bine cu talentul, drept pentru care e promovat într-o fază superioară.
– Despre el se știe că a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru că ar fi tăinuit o crimă.
– Ulterior, se află că el a fost chiar complice la crima respectivă.
– PRO TV decide să-l elimine din concurs pe tînăr, Andrei Grigoriu pe numele lui.
– CNA se autosesizează, azi, urmînd să analizeze cazul săptămîna viitoare, într-o ședință.
– Ministerul Justiției este solicitat să prezinte date concrete vizînd motivul real al condamnării tînărului: cel invocat de concurent, sau cel prezentat de presă?
– Valentin Jucan, membru al CNA, declară, pentru paginademedia.ro: ”Eu nu cred ca este un model care poate fi promovat intr o emisiune care se numeste Romanii au talent(…)As dori sa solicitam postului un punct de vedere pentru a aduce clarificari in legatura cu acest caz”.

Să vedem, acum, de ce susținem că ne-am putea afla în fața celui mai dificil caz al CNA din istoria sa.
O exprimare plastică ar fi că, din orice capăt ai apuca acest caz, el îți alunecă din mîini.

Să o luăm metodic.
De la bun început, PRO TV l-a prezentat pe Andrei Grigoriu marelui public drept ceea ce este: un român condamnat la 16 ani de închisoare. Adică un infractor de mare calibru, știut fiind că asemenea condamnare nu se dă pentru furtul unei găini.

De la bun început, deci, telespectatorii au știut pe cine aplaudă.

Desigur, complicitatea la crimă e una, tăinuirea e alta.
Contează atît de mult, însă, asemenea nuanțe? Eventuale circumstanțe atenuante la primul tip de infracțiune dublate de circumstanțe agravante la al doilea nu le-ar echilibra destul de mult?
Aflăm că tînărul a imobilizat o femeie, în timp ce un altul i-a tăiat gîtul. Dar dacă Grigoriu nu știa ce are de gînd să facă amicul său?
Avea nevoie marele public de amănunte tehnice extrem de precise din dosarul tînărului condamnat mai înainte de a-i urmări prestația pe scenă, știind oricum, așa cum am subliniat, că a primit o condamnare foarte mare? Și că e, deci, un ”băiat rău”?

La aceeași condamnare, l-ar fi aplaudat doar cu o mînă jurații dacă ar fi știut exact fapta de care e acuzat?

E deschisă scena PRO TV, a televiziunilor în general, să zicem, tîlharilor și violatorilor dar, s-avem pardon, nu și criminalilor ori pedofililor?
Pînă la urmă, în ce măsură un infractor poate fi mai mult sau mai puțin decît ceea ce este prezentat, adică fix un infractor?

Să fie necesară o sancțiune doar pe motiv că Grigoriu a mințit?

Deci, PRO TV și publicul se așteptau la corectitudine exemplară din partea unui condamnat la una dintre cele mai lungi detenții ale momentului?
Cînd inviți un pușcăriași în prime-time ai de la el aceleași așteptări ca de la o maică stareță?

Într-o asemenea emisiune, accentul nu cade pe moralitatea concurenților – să fim serioși – ci pe talentele de care pot da dovadă.

”Eu nu cred ca este un model care poate fi promovat intr o emisiune care se numeste Romanii au talent” spune un membru al CNA.
Complicat principiu.
Mari scriitori au compus opere nemuritoare după gratiile pușcăriei, spre exemplu. Marele pictor Caravaggio a ucis un om în bătaie și a trebuit să se ascundă tot restul zilelor, pentru a evita pușcăria. Asta îl face mai puțin talentat? Mai puțin promovabil?

E normal ca pe micul ecran să vedem defilînd voios pușcăriași?
Bună întrebare.
Mai ales într-o țară în care Miron Cozma – 18 ani condamnare – a ajuns distins părerolog la televiziunile de știri.
Dar, răspunsul e dificil.

Să ne amintim că, în ultimii ani, s-au derulat ample campanii televizate – inclusiv la PRO TV – pe tema necesității reintegrării sociale a foștilor deținuți.
Între mesajele transmise de clipurile televizate se număra cel potrivit căruia stigmatizarea foștilor condamnați chiar de la ieșirea de după gratii înseamnă șanse sporite de a-i trimite în scurt timp înapoi.
Ce ar fi dacă tînărul Grigoriu ar folosi în apărarea lui exact acest argument, teama de stigmatizare, de neacceptare a lui la concursul PRO TV în caz că ar fi spus adevărul întreg?

Într-o țară în care sunt necesare asemenea campanii de sensibilizare a opiniei publice înseamnă că, realmente, există probleme de percepție, de acceptare, la nivelul publicului larg; de ce nu ar încerca un condamnat să se protejeze, printr-o minciună, de respectivul oprobriu, odată ce îl recunoaștem ca prezent și păgubos pentru societate?

Nici măcar nu se poate spune că Grigoriu a transmis mesaje incorecte către public, din perspectiva condamnării sale: ”E foarte important ca oamenii sa incerce sa nu greseasca. Dar si mai important mi se pare ca, atunci cand gresesc, sa invete ceva din greselile lor” a spus el, în concurs. Principii valabile indiferent de fapta comisă.

Una peste alta, cazul merită, desigur, dezbătut.
E dificil de întrevăzut, însă, care ar putea fi concluziile și măsurile ce s-ar putea lua de pe urma experienței ”Grigoriu”.

Pentru membrii CNA, drumul pare înfundat indiferent de direcția în care ar apuca-o. Cît despre PRO TV, scandalul nu va fi decît o reclamă binevenită și gratuită, aproape i-ai putea suspecta că au ”lucrat-o” frumos… (Bogdan Tiberiu Iacob)