Recent, s-a aflat că public că că guvernul Ciolacu a trecut în bugetul pe 2025 o sumă pentru plata datoriilor externe cu 14 miliarde lei mai mică decît necesarul știut de atunci, 41 de miliarde în loc de 55. Acum, guvernul Bolojan trebuie să găsească diferența. Nu e ceva nou, sunt ani buni de cînd guvernele României au început să falsifice datele despre finanțele României, au existat chiar acuzații oficiale de întocmire a unor bugete de stat paralele. Într-o analiză difuzată azi de CNN se punctează ce riscuri imense aduce pentru viitorul unei țări acest tip de minciună de stat.

”Țări precum Grecia și Argentina au fost pedepsite de investitori în trecut pentru publicarea unor date fabricate(…) În 2004, Grecia a recunoscut că și-a falsificat datele privind deficitul și datoria publică pentru a putea adera la zona euro în 2001.
Dar manipularea datelor nu s-a oprit acolo. Numit în fruntea agenției statistice a Greciei în 2010, economistul Andreas Georgiou a luat o decizie curajoasă: a publicat cifre privind deficitul aliniate cu realitatea. După ani de date neveridice, care făcuseră ca statisticile oficiale ale Greciei să devină o glumă la nivel mondial, eforturile sale au fost de-a dreptul șocante. Au urmat ani de lupte judiciare, iar el a fost urmărit penal pentru presupusa „umflare” a deficitului țării. Chiar și Uniunea Europeană a condamnat Grecia pentru datele false.

Falsificarea a agravat semnificativ efectele crizei financiare globale din 2008–2009 în Grecia. Creditorii, temători față de adevărata situație a finanțelor publice ale Greciei, s-au retras, cerînd dobînzi tot mai mari pentru a deține obligațiuni grecești. Măsurile de austeritate impuse de Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional pentru a salva Grecia au stîrnit furia populației.

Imaginile cu greci care se revoltă pe străzi, incendiază mașini și își exprimă furia au subliniat pericolele.
Pe 24 februarie 2010, protestatarii s-au confruntat cu poliția în centrul Atenei, în timpul unei greve generale de o zi împotriva măsurilor de austeritate menite să domolească criza datoriilor publice. Școlile, birourile guvernamentale și instanțele au fost închise, iar transportul public, băncile, spitalele și companiile de stat au fost puternic afectate.
În Argentina, acuzațiile de date nesigure privind inflația și creșterea economică au bîntuit a treia cea mai mare economie a Americii Latine timp de decenii, alungînd investitorii în ciuda resurselor naturale abundente.

În 2007, președintele de atunci Néstor Kirchner a retrogradat responsabilul cu pregătirea datelor privind inflația pentru că aceasta raportase (corect) o creștere accelerată a prețurilor. De atunci, atît cetățenii de rînd, cît și investitorii globali au privit cu suspiciune datele oficiale privind inflația ani de zile.
Aceasta a contribuit la menținerea ratingului de credit al țării în categoria „junk” ani la rînd – unul dintre factorii pentru care investitorii cer dobînzi mai mari pentru a împrumuta o țară. (În cazul Argentinei, și precedentele intrări în default suveran au fost un factor major. Datele nesigure privind inflația nu au apărut în vid.)

Pentru oamenii obișnuiți, acest lucru contează pentru că datoria pe termen scurt și lung – fie la nivel federal, fie la nivelul unor orașe mici – poate finanța de la școli noi și drumuri pînă la servicii esențiale. Cînd creditorii opresc robinetul de bani – sau percep costuri uriașe pentru acces – oamenii de rînd sunt cei care plătesc prețul” mai punctează analiștii CNN. (Traducere și adaptare B.T.I.)