Michael O’Flaherty, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, a publicat azi o scrisoare transmisă premierului Ilie Bolojan, nu tocmai genul de scrisoare pe care un guvern o pune la mapă și o uită. E genul care rămîne document public, se citează, se traduce, ajunge exact acolo unde nu-și dorește nimeni de la Palatul Victoria: în presa lumii. În contextul scandalului azilelor groazei de la Dumbrava, mesajul, citit printre rînduri, e limpede: România a lăsat oameni să moară în anonimat, ani de zile, sub privirea blîndă a autorităților.

Sistemul care nu vede omul din spatele dosarului

În document, O’Flaherty punctează o problemă structurală: penuria de servicii de îngrijire, într-o țară cu populație tot mai îmbătrînită, face accesul dificil pentru cei care au nevoie de el. Iar cei mai vulnerabili dintre vulnerabili – persoanele sărace, cu dizabilități sau probleme de sănătate mintală – cad frecvent ”între” sistemele de sprijin, fără ca vreo instituție să-și asume responsabilitatea integrală pentru ei.
Mai mult, Comisarul observă că inspecțiile se concentrează pe respectarea unor standarde formale, fără să pună în centru persoana și bunăstarea ei reală. Cu alte cuvinte: se bifează hîrtii, nu se verifică vieți. E genul de constatare care sună birocratic pînă înțelegi ce înseamnă în practică – exact mecanismul prin care Dumbrava a putut funcționa ani de zile sub radar, cu acte în regulă la mapă și oameni murind în spatele ei.

Dumbrava, numele care nu mai poate fi ocolit

Aici scrisoarea devine directă. O’Flaherty scrie că situația azilului ilegal din Dumbrava, județul Bihor, este „deosebit de îngrijorătoare” – instituția a funcționat fără autorizație ani de zile, găzduind, potrivit informațiilor primite, mii de persoane vulnerabile în condiții abuzive, cu peste o mie de decese raportate.

O’Flaherty salută intervenția DIICOT și transferul rezidenților către spitale și centre licențiate. Dar nota lui nu e de felicitare – e de reproș controlat: se întreabă, practic, cum a putut situația să persiste atît de mult timp, în ciuda alertelor repetate venite din partea societății civile, a jurnaliștilor și a recomandărilor Avocatului Poporului.
Tradus din limbaj diplomatic în limbaj de stradă: statul știa. Presa a scris. Avocatul Poporului a recomandat. Și, totuși, Dumbrava a funcționat ani buni, pînă cînd un dosar penal a forțat ceea ce administrația ar fi trebuit să facă din proprie inițiativă.

”În ceea ce privește problema centrelor de îngrijire neautorizate care funcționează ilegal sub diverse forme în România, situația din satul Dumbrava, județul Bihor, este deosebit de îngrijorătoare. Timp de mulți ani, această instituție a funcționat ilegal, găzduind, potrivit informațiilor disponibile, mii de persoane vulnerabile în condiții abuzive, fiind înregistrate peste o mie de decese. Salut intervenția recentă a DIICOT, precum și transferul rezidenților către spitale și centre de îngrijire autorizate. Sunt însă preocupat de faptul că această situație a persistat atât de mult timp, în pofida numeroaselor avertismente formulate de societatea civilă și de jurnaliști, precum și a recomandărilor Avocatului Poporului.

De asemenea, observ că dezbaterea publică privind intervenția DIICOT a fost puternic polarizată și că în mediul online au fost îndreptate mesaje de incitare la ură împotriva celor care au dezvăluit aceste abuzuri.
Este important ca, în această etapă, procedurile referitoare la cazul Dumbrava să fie desfășurate cu integritate și independență, iar toate circumstanțele, inclusiv cele referitoare la decesele care au avut loc, să fie investigate în mod temeinic” se arată în document.

Lista de teme pentru un guvern care nu prea are timp de teme

Un detaliu mai puțin discutat public: Comisarul notează că dezbaterea din jurul intervenției DIICOT a devenit polarizată, iar discursul de ură online a fost direcționat inclusiv împotriva celor care au expus abuzurile – jurnaliști, activiști, avertizori. Nu e un detaliu secundar. Într-o societate sănătoasă, cei care scot la iveală o rețea responsabilă de sute de morți ar trebui tratați ca oameni care au făcut un serviciu public, nu ca ținte.

O’Flaherty cere ca procedurile legate de Dumbrava, inclusiv circumstanțele deceselor, să fie investigate temeinic și cu integritate. Recomandă întărirea aplicării cerințelor de licențiere, revizuirea și adoptarea de prevederi legale – inclusiv de drept penal, dacă e necesar – pentru a preveni funcționarea unor astfel de instituții ilegale, și consolidarea monitorizării independente. Sugerează explicit sprijinirea Avocatului Poporului și crearea unor canale prin care rezidenții să poată reclama probleme și obține remedii. Cere, de asemenea, proceduri clare pentru raportarea și investigarea deceselor din căminele pentru vîrstnici, după modelul deja existent pentru persoanele cu dizabilități.

Dincolo de tonul protocolar, mesajul lui O’Flaherty e o radiografie a unui eșec instituțional cu victime reale: un sistem care a preferat bifarea actelor în locul verificării oamenilor, o rețea de îngrijire ilegală tolerată tacit de instituțiile publice care trimiteau pacienți acolo, și o reacție publică ce, în loc să se îndrepte spre responsabilii politici și administrativi, a alunecat spre atacarea celor care au dat alarma. Scrisoarea nu acuză direct guvernul Bolojan de complicitate – dar îl obligă, prin simpla ei existență publică, să răspundă public pentru ceea ce alte instituții ale statului au ignorat ani de zile. (Bogdan Tiberiu Iacob)