Situația creată de rezultatul estimativ al primului tur al alegerilor naște o situație încurcată, dificilă, strategic vorbind, și care poate aduce cu sine un veritabil măcel în viitoarele două săptămîni de campanie. Marea miză: voturile liberalilor în turul doiAnalizînd la rece, însă, principala concluzie care se desprinde din rezultatul exit-poll-urilor – care e greu de crezut că se va modifica spectaculos după numărătoare – este aceea că viitorul președinte este la mîna PNL. Dar nu oricum, ci cu un preț foarte scump, acela al fotoliului de premier. Explicația e simplă: cele peste 20 de procente luate de Antonescu pot tranșa fără probleme meciul în favoarea lui Geoană ori a lui Băsescu. Făcînd abstracție de voturile liberalilor, bătaia se poate duce pe cele 3 procente ale lui Oprescu, dar, după cum singur a recunoscut primarul general, analizele de sertar au dovedit că majoritatea acestora vor fi adjudecate nu de Geoană, ci de Băsescu, pentru că aparțin, în principiu, unor pesediști supărați foc pe actualul lider al PSD, care nu concep să se lase deturnați în favoarea lui. Cele 3-4 procente ale lui Vadim și Kelemen Hunor sunt bune, și ele, dar au defectul că se anulează reciproc: un candidat care va bate palma cu UDMR pierde voturile naționaliștilor ardeleni și invers. În plus, ambele electorate vor fi profund demotivate să mai iasă la vot de Sf.Nicolae în condițiile în care nu mai au nicio miză. Acesta e și explicația scorului atît de mic obținut, în premieră după 1989, de către UDMR, grupare care lua, invariabil, 7% la alegeri. De această dată, pentur prima oară, ungurii nu au mai avut motive reale să iasă la vot, iar în turul doi nici atît nu vor mai fi motivați. Geoană nu are decît șansa jocului ”totul pe o carte”Marea, uriașa bătălie se va da pentru voturile lui Antonescu. Dar nici măcar o înțelegere cu liberalul nu poate garanta o mobilizare autentică a electoratului său. România nu e SUA, unde candidații să dispună, realmente, de voturile lor. Majoritatea PNL are o aversiune viscerală față de PSD și înclină mai degrabă spre aliatul de odinioară al lor, Traian Băsescu. Crin poate oferi sprijin lui Geoană, în timp ce voturile liberalilor, atîți cît vor mai catadicsi să meargă la vot, să plece, senine, spre Băsescu. Antidotul ar fi, însă, nominalizarea explicită, neîntîrziată, a lui Antonescu drept viitor premier al unei viitoare alianțe de guvernare PSD-PNL. Acest lucru, o promisiune fermă și concretă, anunțată cel tîrziu în trei-patru zile, e singurul care poate mobiliza cu adevărat electoratul liberal și să îl facă să se prezinte, în bloc, la urne, pe 6 decembrie. Orice alte promisiuni de culise sunt apă de ploaie și nu vor avea niciun impact asupra liberalilor. Mulți dintre ei știu că o alianță cu PSD fără postul de premier ar însemna doar o legitimare a partidului lui Ion Iliescu în fața opiniei publice, un bilet de participare la masa celor puternici de unde poate pică ceva firimituri și PNL. O alianță fără acest post cu PDL poate fi și mai rău, adică drumul spre absorbție al PNL în PDL, în mai puțin de un an, probabil. De cealaltă parte, fără ”motorul” unic al mobilizării electoratului liberal la alegeri – funcția de premier – oricare dintre candidați va intra în turul doi cu mari emoții, pentru că Geoană și Băsescu merg aproximativ umăr la umăr. Cum cel care deține, se pare, mai multă muniție electorală pentru mare confruntare e Traian Băsescu, s-ar putea ca zilele următoare să aducă marea propunere pentru PNL din partea opusă, adică de la candidatul PSD. Desigur, dacă acesta vrea cu adevărat să fie locatar la Cotroceni în următorii cinci ani, ori alege să plece și din fruntea PSD, înfrînt și umilit a doua oară de Băsescu. (Bogdan Tiberiu Iacob)