La finele săptămînii, românii au aflat, grație unei prese suspect de ”cuminți”, că la Alba Iulia s-au petrecut unele evenimente politice relativ importante din perspectiva alegerilor prezidențiale. Nici siteul oficial al PSD nu a fost prea generos cu relatarea derulării forului. Puțini vor fi bănuit, însă, că am asistat, în mod cert, la cea mai mare mascaradă politică de partid din ultimul deceniu, una care nu anunță nimic bun pentru cetățenii României.

Ce a transmis presa, după congresul PSD de la Alba Iulia care a avut loc, de facto, în comuna Lancrăm: conform prestigioasei agenții Mediafax, ”vineri a fost validat cu unanimitate de voturi, scrutinul intern prin care Victor Ponta a fost desemnat candidat la prezidenţiale, după ce în alegerile interne s-au contabilizat 68 de voturi „împotrivă” şi 182 de abţineri.

În cadrul acestui scrutin intern, au fost consulaţi 414.917 membri de partid, care s-au exprimat prin vot.

Astfel, din 414.917 membri consultaţi, 414.667 au votat „pentru”, 68 au votat „împotrivă”, iar 182 s-au abţinut.

Procesul verbal a fost citit în cadrul Congresului extraordinar, condus de la Alba Iulia de căre preşedintele executiv al PSD, Liviu Dragnea”.

Întreaga presa a relatat, de asemenea, că la congres au luat parte 30.000 de delegați, și că a fost folosit în premieră, un sistem de participare de tip videoconferință.

Care ar fi conluziile ce trebuie trase, din perspectiva strategilor partidului:

1) Congresul care l-a validat pe Ponta candidat a avut cea mai mare reprezentativitate din istoria post-decembristă.

2) Candidatul PSD este agreat de ÎNTREGUL activ de partid, cele cîteva zeci de voturi contra fiind o picătură dintr-un ocean.

3) PSD, partidul celor cu opt clase, cum i se spunea în mod peiorativ, a făcut saltul către epoca modernă, cu logistică de tip Star trek și comunicații performante.

Care e, de fapt, concluzia reală a evenimentului: cum afirmam și în titlu, a fost cea mai mare mascaradă care se putea imagina.

Primul aspect: am asistat la un important congres care are loc nu într-o sală încăpătoare, în prezența a zeci și zeci de jurnaliști, invitați străini, reprezentanți ai altor partide, personalități culturale, diplomați, membri ai Internaționalei Socialiste ori ai PES șamd ci într-un hotel de provincie de la periferia unui oraș ardelean.

Pentru cei care își amintesc că organizarea marilor reuniuni de partid era contestată chiar și la ultracentralul Romexpo, din cauza absenței scaunelor numerotate, care favoriza fraudele la vot, nu trebuie spus mai mult.

În al doilea rînd, ce este cu numărul halucinant al delegaților, de 30.000?

Niciun congres de partid din istoria României, inclusiv cea comunistă, nu a avut mai mult de 5-6.000 de delegați.

La 70 de milioane de membri, ultimul congres al Partidului Comunist Chinez a avut cca.2270 de delegați.

Potrivit statutului PSD, art.45, ”Norma de reprezentare pentru participarea la Conferinţele organizaţiilor judeţene, de sector şi a municipiului Bucureşti, precum şi pentru participarea la Congresul partidului este stabilită în baza unei formule care ia în considerare numărul de membri, rezultatele politice şi electorale ale organizaţiilor PSD”.

Dacă delegații sunt aleși, ca la toate partidele, de altfel, prin raportare la numărul de membri, cum e posibil ca la congresul legitim de anul trecut, din aprilie, PSD să fi avut 4.200 de delegați, iar acum 30.000? În doar un an, social-democrații și-au sporit rîndurile cu 700%?

Un congres e, în primul rînd, un for de dezbatere de marilor probleme ale partidului: cum se poate discuta prin videoconferință, cu 30.000 de participanți?

Să trecem mai departe: am aflat că alegerile preliminare din partid au fost cîștigate de Ponta, care a întrunit 414.667 de voturi dintr-un total de 414.917.

La finele anului trecut, PSD și-a depus la tribunal conform legii, lista cu numărul total de membri, respectiv 509.551.

Cîteva întrebări:

• Cînd s-au derulat alegerile preliminare din organizațiile de partid, în condițiile în care nu există în media nici măcar o fărîmă de informație în acest sens?

• Care a fost modalitatea efectivă de vot? Au fost organizate secții de vot în filiale, s-a votat prin e-mail, s-a mers cu urna mobilă acasă la membri, a fost vot secret ori deschis? S-a votat într-o zi, sau pe parcursul cîtorva zile ori chiar săptămîni?

• Cum s-a reușit o mobilizare la vot a membrilor de peste 81%?

• Cum se împacă informația despre derularea scrutinului cu cele din ultimele săptămîni, din media, conform cărora PSD a renunțat la ideea alegerilor interne, deși acestea sunt unica modalitate prevăzută de statut pentru desemnarea candidatului prezidențial?

• Și, foarte important, de ce pe siteul oficial al PSD sunt de negăsit Regulamentele de organizare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al partidului și de candidat prezidențial care, conform statutului, ar fi trebuit elaborate de Biroul Permanent Naţional şi aprobate de Comitetul Executiv Naţional, acțiuni despre care nu avem cunoștință să se fi produs vreodată?

• Dacă ieri a fost validată candidatura lui Ponta, la ultimul Consiliu Național ce au mai votat cei 6.000 de membri convocați pe 29 iulie la Craiova, o altă manifestare de partid ilegală care nu a fost clarificată nici azi pe de-a-ntregul opiniei publice ? (C.N. a avut de cinci ori mai mulți delegați decît prevede statutul și nu are atribuții în privința candidaților prezidențiali).

Spre amintire, să spunem că PSD a avut o singură dată în istoria sa alegeri preliminare, în vara anului 2004, cînd ar fi trebuit stabiliți în acest mod candidații pentru legislative.

Diferența e că atunci alegerile au avut loc în mod transparent, în ochii întregii lumi, s-au organizat secții de vot în fiecare filială pesedistă, s-a pus la punct un sistem computerizat de vot supervizat de Dan Nica, iar votul a avut loc într-o singură zi, sub ochii presei.

Iată cum suna, în august 2004, o relatare de la acest eveniment, așa cum – firesc – era oglindită în media vremii:

”PSD-iștii n-au dormit sîmbătă noaptea. Povestea cu votul electronic i-a înnebunit pe toți, le-a încurcat toate socotelile și le-a mîncat nervii și liniștea. Cum să îl înveți pe membrul PSD de rînd, om obișnuit, pensionar pașnic, să folosească mouseul, să facă dublu clik pe poza candidatului afișată pe monitor, să dea „save” și nici să nu se încurce în lungile liste cu cîte 20-30 sau 56 de candidați (cazul Bucureștiului)? În unele județe, pe la miezul nopții, cînd se verifica, pentru ultima oară înaintea alegerilor, funcționrea calculatorelor și a sistemului de vot, au căzut rețelele, serverele, s-au oprit computerele (închiriate) și s-a intrat în obișnuita panică, aoleu, ce ne facem? Dan Nica, supranumit „stăpînul rețelelor”, s-a aflat, cu siguranță, în ultimele zile, la antipodul popularității, fiind ținta blestemelor și pomenirii celor sfinte și a strămoșilor materni. Vorbe dulci s-au auzit și la adresa tehnicii de vîrf, a computerelor, telecomunicațiilor, serverelor, rețelelor, dar una e să te superi pe o mașină care-i rece și nu simte și alta e să zici vreo două de șeful de la București care ți-a scos peri albi cu votul în rețea, că nu se mai înțelege PSD-ist cu PSD-ist. Sărmanul Nica, extrem de conștient de rolul său în aceste alegeri pe calculator, a renunțat pînă și la a mai pleca la Galați, unde a candidat, să se asigure că este votat. A rămas în București, să supravegheze serverul central, unde s-au centralizat voturile din fiecare județ, ca nu cumva să se întîmple cine știe ce nenorocire și să iasă cîștigător, Doamne ferește, cine nu trebuie”. (Adriana Duțulescu – ”Național”)

Dacă cineva a văzut vreo relatare cît de cît apropiată despre alegerile interne de acum ale PSD, îl rugăm să ne-o semnaleze, noi nu am reușit…

Una peste alta, sunt toate șansele ca în PSD să nu fi avut loc, de fapt, niciun fel de alegeri, la fel cum rămîne neclar dacă am asistat la un congres valid ori ba, la Alba Iulia.

Ce se va întîmpla dacă vreunui cetățean îi va trăsni prin cap să conteste desemnarea lui Ponta la BEC, e greu de estimat, pentru că PSD ar putea transpira serios încercînd să demonstreze cu acte că totul a fost ca la carte.

Mai grav e altceva: am aflat de la liderii PSD că, în februarie 2015, vom asista la un nou congres, de această dată pentru alegerea noului președinte al partidului. Conform statutului, congresul va trebui să valideze din nou un scrutin intern, prevăzut de art.134 alin.c) din statut, pentru desemnarea președintelui.

Dacă următorul scrutin va fi la fel de real și de democratic ca cel de acum, ne e groază de pe acum ce reformă a României ar putea demara un șef al statului emanat de acest partid. Reamintim că, încă de la congresul de anul trecut au apărut mari semne de întrebare, după ce organizatorii forului au refuzat, în premieră, să comunice public numărul de voturi luat de fiecare candidat ales în conducere.

Cît de departe se va merge, deci, la viitorul congres? (Bogdan Tiberiu Iacob)