Președintele PNL, Crin Antonescu, dă semne că a pus punct total democrației în partid, în locul acesteia fiind dată jos din pod dictatura absolută. Dovada a fost furnizată ieri, cu prilejul năucitoarei aduceri în partid a pedelistului Mihai Stănișoară, iar faptul că nimeni din partid nu a reacționat pînă la această oră față de incredibilele abuzuri ale președintelui e cu atît mai grăitor.

Aducerea lui Iohannis peste noapte direct în postul nr.2 în partid, prin înființarea unei funcții special pentru el, la congres, și prin acordarea unei derogări în ce privește vechimea minimă, a fost criticată de destui observatori ai scenei politice. Totuși, criticile au vizat mai mult aspectele morale ale acțiunii și nu pe cele legale; de bine, de rău, postul lui Iohannis a fost votat democratic, la congres, iar derogarea era justificată de timpul scurt rămas pînă la congres.

Ceea ce s-a întîmplat ieri, însă, nu are nicio legătură cu povestea de mai sus.
La primirea lui Stănișoară în partid, Crin Antonescu a anunțat răspicat că va propune ca acesta să devină vicepreședinte executiv al partidului, însărcinat cu probleme de siguranță națională.
În momentul în care jurnaliștii i-au atras atenția că vicepreședinții sunt stabiliți doar de către congres, Antonescu a răspuns, iritat, că va cere Delegației Permanente să găsească ”o soluție” pentru ca Stănișoară să devină, totuși, vicepreședinte.

De la înălțimea funcției sale de președinte, se presupune că Antonescu doarme noaptea cu Biblia partidului sub cap, recte statutul, deci îl cunoaște ca nimeni altul. Dacă ar fi așa, el ar fi la curent cu informația că nu există în statut nicio posibilitate pentru ca Stănișoară să devină vicepreședinte, ori măcar să se înființeze pentru el vreun soi de funcție specială, echivalentă.
Nici Delegația Națională, nici Biroul Politic nu au, între atribuțiile specificate clar în statut, vreo posibilitate de acțiune în acest sens.
Mai mult, statutul PNL prevede limpede că derogările pentru funcții de conducere la nivel național, care presupun minim doi ani vechime în partid, se acordă numai în situații deosebite, deci care trebuie justificate ca atare.
Unde este caracterul deosebit, unde este urgența în propulsarea lui Stănișoară direct în conducerea PDL imediat după și nu înainte de congres e greu de apreciat.

Mult mai plauzibil e că pentru reconfirmatul lider al PNL, respectarea statutului este un moft.

Același Crin Antonescu și-a manifestat ieri speranța că și alți lideri PDL se vor alătura curînd PNL; probabil că pentru fiecare în parte se va recurge la un subterfugiu prin care vor fi decorați cu funcții grele în partid. Cu 32 de vicepreședinți, PNL a spulberat deja toate recordurile post-decembriste în domeniu, nu e imposibil însă ca pînă la finele anului numărul lor să crească spectaculos.

Noroc că se mai și eliberează locuri în conducere: într-unul dintre puținele gesturi demne înregistrate în partidul Brătienilor, primarul Andrei Chiliman și-a anunțat azi renunțarea la calitatea de membru în Biroul Permanent Central al partidului:
„Refuzul meu de a face parte din structurile de conducere actuale ale PNL se intemeiaza pe convingerea mea ferma ca in PNL si in orice partid care se pretinde liber si democratic nu trebuie sa existe functii ‘de drept’, cu exceptia celor onorifice. Raman fidel principiului ca meritocratia si concurenta trebuie sa prevaleze in fata arbitrariului si a bunului-plac in Partidul National Liberal. Pe baza acestor principii, calific statutul PNL, votat de recentul Congres, drept o banala insiruire de norme antidemocratice care au un singur scop: subordonarea totala a partidului obiectivului politic al unui singur om”, se arată în scrisoarea liberalului.

Reacția lui Antonescu era previzibilă: „Numai în mintea unora există ideea că noi ne-am preocupa de domnul Chiliman. E caraghios”.

Crin Antonescu are perfectă dreptate: e caraghios să te ocupi de cei aflați de două decenii în partid, cînd la ușă bat zeci de lichele dezertoare din partidul pe care, pînă mai ieri, aflat în opoziție, liderul PNL îl umplea de bale nervoase. (Bogdan Tiberiu Iacob)