Motivul invocat si probabil real al ruperii sau mentinerii pactului de coabitare dintre presedintele Traian Basescu si prim-ministrul Victor Ponta este Justitia. Fiecare dintre cele doua parti reclamand ca independenta Justitiei este pusa in pericol de celalalt. In numele PNL, la randul sau, presedintele Senatului, Crin Antonescu, propune o dezbatere parlamentara pe aceasta tema, care s-ar putea incheia cu un pact al tuturor fortelor politice, ce are drept scop tot independenta Justitiei. Pe langa puterea executiva si puterea legislativa, iata ca si cea de-a patra putere in stat, neconstitutionala, dar reala, presa, in numele cetatenilor Romaniei, pune si ea in discutie cu maxima intensitate aceeasi tema. Ca sa nu mai vorbesc de judecatori. De Justitie ca putere in stat. Si aici exista framantari asemanatoare. Printr-un simplu rationament de logica formala, rezulta ca, daca toata lumea invoca independenta Justitiei, aceasta fie nu exista, fie este grav amenintata.

Sunt cateva imprejurari pe care nu am cum sa nu le amintesc, chiar cu riscul ca, uitandu-ne prea mult la copaci, sa ne trezim cumva ca nu mai vedem padurea. S-a intamplat zilele trecute ceea ce s-a intamplat la DNA, iar in continuare asistam la tatonari, in special din partea ministrului Justitiei, pentru a gasi o solutie de iesire din impasul creat. Ca urmare a pozitiei ferme adoptata de Crin Antonescu sau ca o consecinta a discutiilor de la Cotroceni, unde o anumita solutie de rezolvare ar putea fi impusa de necesitatea deblocarii pactului de coabitare. La ultima sedinta de Guvern a fost adoptata o hotarare, cel putin ciudata, care vizeaza crearea a 17 noi posturi de magistrati la Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Penala. Cine si de ce incearca sa creeze acolo, in punctul terminus al oricarui dosar greu, o masa critica? Vor fi consolidate cele doua plutoane de executie create cu migala de Traian Basescu din procurori transformati peste noapte in judecatori sau, dimpotriva, Guvernul incearca o cotrabalansare? Si intr-un sens si in altul e rau ceea ce se petrece acolo. Pentru ca asemenea procese nu conduc la independenta Justitie.

In fine, varf de lance fiind Monica Macovei, se declanseaza ostilitatile si in ceea ce priveste mecanismul prin care Romania isi va numi procurorii care vor face parte din noua structura a Parchetului European. Nici acest tip de dialog nu conduce la consolidarea, prin independenta, a Justitiei.

Cazul Dragnea, care a infierbantat multe creiere si pasiuni, pune in discutie valabilitatea sau non-valabilitatea probelor indirecte. Precedentul in acest caz fiind dosarul fara probe intitulat „Trofeul Calitatii”, la capatul caruia a fost condamnat Adrian Nastase si au existat mai multe victime colaterale.

Situatia Justitiei, care numai independenta nu e, dar a carei independenta o reclama toti, este atat de incurcata si atat de impregnata politic, incat numai o resetare ii poate reda institutiei forta si prestigiul necesare. Ori pentru o resetare este necesar dialogul deschis. Al tuturor fortelor politice. Dar si al societatii civile. Inceputul poate fi facut asa cum a propus Crin Antonescu in Senat. La capatul unui asemenea demers, ar putea exista un pact national pentru independenta Justitiei, care sa stabileasca repere precise si norme care, de acum incolo, ar trebui respectate de catre toti cei care doresc o Justitie puternica. Oare, in aceste conditii, de ce acestei propuneri nu i se da, pentru moment, curs de catre reprezentantii celorlalte partide din Senat? (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews