S-a spus despre Crin Antonescu, prezidențiabilul USL, că s-a întors gata nervos din concediu. Poate omul era doar îngîndurat, însă. Analizele politico-sociologice de peste vară nu arată prea bine: cădere pe toată linia în sondaje, partid marginalizat în cadrul guvernării, aliați nesinceri, disidenți tot mai vocali. De cîteva zile, Antonescu dă semne de repoziționare zdravănă, următoarea etapă de după îngîndurare, să zicem. Iar rezultele ar putea fi spectaculoase.

Sătul, poate, de tot felul de strategii politice, Antonescu și-a amintit de acea lege a lui Murphy care spune că dacă vrei să ai succes în politică, găsește o mulțime care mărșăluiește și pune-te în fruntea ei. Capul PNL s-a plasat între liderii luptei anti-maidanezi, observînd că majoritatea zdrobitoare a românilor, mișcați și de tragedia micului Ionuț, cer vehement măsuri forte. Altădată, numai de soarta cîinilor comunitari nu l-ai fi suspectat interesat pe Antonescu.
Apoi, a urmat șocul Băsescu, atunci cînd Crin a declarat, nonșalant, că nu ar avea probleme să îl numească premier din postura de președinte.
Nu e întîmplătoare nici declarația de ieri, potrivit căreia se simte ca un lider al opoziției: „Suntem la guvernare, într-o majoritate parlamentară, dar nu suntem la putere. Mă refer la mine şi la PNL cel puţin”.

Nici atacul la Ponta, atunci cînd a cerut limitarea ordonanțelor de urgență.
Nici loviturile administrate lui Oprescu, pe fondul scandalului maidanezilor, primarul general fiind, se știe, un soi de plan B al PSD pentru Cotroceni.

Cu adevărat spectaculoasă e, însă, lovitura de astăzi, cînd Antonescu a declarat, brusc, că nu mai susține proiectul Roșia Montana, în condițiile în care protestele de stradă arată că românii sunt împotrivă.
Greu de imaginat asemenea poziție din partea unui lider a cărui influentă nevastă, bunăoară, s-a remarcat ca susținătoare ferventă a mineritului cu cianuri, prezidînd dezbateri la Bruxelles despre rolul benefic al acestora.

Lăsat în ofsaid, Ponta se bîlbîie, declarînd, precipitat, că proiectul de el însuși trimis la parlament trebuie respins în regim de urgență(?!!).
Ce facem, ne jucăm de-a guvernarea? Mai ales că firma Gabriel Resources joacă nemilos, anunțînd un mega-proces cu statul. Despăgubirile pot fi uriașe și, conform premierului Ponta, care parcă se antepronunță, le vom plăti toți.

Manevrele surpriză ale lui Crin din ultimele zile lasă să se întrevadă debutul unei repoziționări clare a președintelui PNL; înțelegînd că a scăldat-o nepermis de mult, incapabil să intre în rolul adevăratului candidat prezidențial, Crin s-a hotărît să joace tare, inclusiv peste capul aliatului pesedist. De prea multă vreme, sondajele de opinie arată clar că Antonescu nu reușește deloc să scape în cîștigător, a ajuns să îl întreacă pînă și Isărescu, deocamdată candidatul nimănui.
Mai grav, Antonescu a observat că în ultimele luni nici măcar Băsescu nu s-a mai obosit să îl atace, preferînd confruntări cu Ponta, ceea ce e catastrofal, pentru că l-a decăzut pe liberal de la statutul de adversar de luat în serios.

Nu știm dacă liderul PNL are suflu să mențină strategia pe termen lung, sau dacă, dimpotrivă, va ceda după scurtă vreme. Ori dacă nu cumva se va trezi curînd cu de acum obișnuitele trădări ale unor apropiați, pe care se bazează în acest nou război.
Deocamdată, cel puțin, sunt semne că e decis să schimbe ceva în tactica păguboasă de pînă acum. Cu riscul de a intra în conflict cu Ponta și cu PSD.

Mai ales că, analizînd la rece cum se prezintă lucrurile, în această ultimă parte a anului, sunt mari șanse să asistăm la convulsii sociale importante, semn al exasperării electoratului față de o guvernare care, după un an și jumătate, nu pare să se fi specializat decît în scuze și eschive.
Caz în care liberalii ar putea lua la modul serios în calcul varianta ruperii USL și intrarea în opoziție, de unde să se bată pe cont propriu pentru prezidențiale, pe principiul totul sau nimic. (Bogdan Tiberiu Iacob)