Două declarații făcute în ultimele 48 de ore de președintele Băsescu anunță vremuri grele: pe lîngă taxele, cu bătaie electorală ori ba, pe care le tot născocește guvernul, pe lîngă încăpățînarea economiei de a nu se lăsa relansată și alte probleme, ne pregătim să băgăm mîna, adînc, în buzunare și din cauza crizei din Crimeea.

Concret, prezent, ieri, la bilanțul SRI, Băsescu a lansat un mesaj care ar fi meritat ceva mai multă atenție: “Ne trebuie adaptare la riscurile de intensificare a activităţilor de spionaj pe teritoriul României, având în vedere evoluţiile din regiune. Este posibil ca România să fie unul din beneficiarii repoziţionării capabilităţilor NATO pe teritoriul UE, ceea ce o va face şi mai atractivă pentru spionaj. Componenta de contraspionaj trebuie adaptată la realităţile de astăzi”.

Astăzi, la bilanțul MapN, președintele a făcut o altă declarație cu substrat: „Nu putem spune că mai putem privi la incidentele din 2008, când Federaţia Rusă a ocupa Abhazia şi Osetia de Sud, ca incidente izoltate. Este clar că a fost Georgia în 2008, a fost Ucraina în 2014 şi orice om politic, ca şi orice strateg militar, trebuie si îşi pună întrebarea ce şi cine urmează. Că o fi Transnistria, că o fi Republica Moldova, că urmează regiunea de sud a Ucrainei, de la Crimeea către Odessa şi gurile Dunării până la Braţul Chilia, sunt întrebări pe care oricine poate să şi le pună în lipsa unor declaraţii şi atitudini ferme ale Federaţiei Ruse (…)Impredictibilitatea Federaţiei Ruse ne obligă să analizăm variante dar şi posibilităţi de reacţie”.

În același context, președintele a spus: ”In opinia mea, daca pana acum prioritatea majora a armatei romane a fost indeplinirea misiunilor in afara teritoriului national, din acest moment acest obiectiv trebuie insotit si de un nou obiectiv – acela de ridicare continua a capacitatii de reactie a armatei romane.”

Ambele declarații transmit în mod clar același mesaj: în viitorul imediat – nu pe termen lung – România trebuie să crească semnificativ cheltuielile cu serviciile secrete și cu armata. Și e de așteptat să fie vorba nu de cîteva zeci de milioane de lei, ci mult mai mult de atît.

E justificată panica prezidențială?

E doar o piesă de teatru care ascunde necesitatea de a umfla buzunarele unor mari producători americani ori europeni de armament și de tehnologie pentru servicii?

Nu avem un răspuns pertinent deocamdată.

Sigur e, de acum, că situația din Ucraina va mușca zdravăn din buzunarele românilor, și încă mai repede decît ne așteptam. (Bogdan Tiberiu Iacob)