La fiecare rînd de alegeri, diverse ONG-uri, mass-media sau chiar procurorii se ocupă, pe larg, de donațiile pentru partidele politice: cine, cît a dat, cum, de unde, în ce scop șamd. Analizînd listele oficiale cu donații se constată tot felul de ciudățenii, cum ar fi iluștri anonimi care donează sume mult mai mari decît figurile grele ale partidelor, dar adevărul din spatele acestor jonglerii financiare, căci acesta e termenul potrivit, rareori e scos la suprafață pentru marele public.Membri de partid mărunți, donații electorale uriașeCel mai recent scandal financiar-electoral a fost declanșat odată cu lansarea pe piață a înregistrării cu Mircea Geoană încasînd 5.000 de euro de la Ana Birchall. Liderul PSD a scăldat-o penibil, declarînd că filmul e ”o făcătură”, fără a pronunța, însă, cuvîntul ”trucaj”, probabil de teama unei eventuale expertize tehnice. Ana Birchall, în schimb, nu a negat autenticitatea casetei, ci doar a a recunoscut, senină, că a donat bani partidului, în cuantumul legal. Ulterior, analizînd Monitorul Oficial 215/2009, care prezintă lista persoanelor fizice care au donat bani pentru PSD, Inpolitics a descoperit că Birchall, deși un membru de rangul 4-5 sau mai jos, s-a numărat printre cei mai generoși donatori ai partidului, cu 900 de milioane de lei vechi. Lista respectivă este, de altfel, înțesată cu nume necunoscute sau de rang mărunt în partid care donează sume uriașe, în comparație cu figurile de prim rang, senatori, deputați, miniștri, membri în Biroul Executiv etc. Care e misterul? Adevărul gol-goluț: politicienii nu donează partidului bani din buzunarUnul simplu: în campaniile electorale, politicienii importanți, parlamentarii, în primul rînd, nu fac donații, propriu-zis, către partide, bani care să fie utilizați de conducerea centrală, pentru simplul motiv că fiecare dintre ei are obligația să se ocupe de atragerea fondurilor în teritoriu, în județele în care sunt aleși, ceea ce reprezintă o corvoadă suficient de mare. În plus, partidele mari nu au nevoie de măruntele sume pe care le poate dona o singură persoană fizică; banii adevărați vin la negru, uneori milioane de euro dintr-o singură sursă, din contribuțiile unor firme și ale unor afaceriști de anvergură, care au interese legate de un anumit partid sau, pur și simplu, vor să aibă liniște în afaceri, după alegeri. Adevărata problemă o reprezintă spălarea banilor negri obținuți în acest mod, și aici intervin listele de așa-ziși donatori persoane fizice. Concret, trezorierii partidelor întocmesc liste pe care sunt trecuți membrii din conducerea centrală ori locală, parlamentarii, șefii de Consilii Județene, primari șamd, pe care sunt trecute sume, mai mici sau mai mari, ca reprezentînd donații. Cu aceste liste întocmite, se trece la partea a doua, respectiv colectarea de semnături de la cei în cauză, ca dovadă că au livrat banii respectivi. În realitate, ei nu dau un sfanț partidului, ci doar ”curăță” suma pentru care semnează. În plus, din informațiile noastre, niciun trezorier de partid nu ar putea prezenta chitanțe pentru respectivele donații, ci doar tabelele sus-pomenite, pentru că nu stă nimeni să taie chitanțe pentru sute de parlamentari și alți demnitari mai mult decît ocupați. De ce politicienii mari fac donații miciMotivul pentru care greii partidelor nu donează oficial sume impresionante este acela că majoritatea politicienilor importanți au, oricum, probleme în a justifica averile și, implicit, cheltuielile pe care le fac. Dacă ar face și donații spectaculoase, acestea ar trebui corelate cu veniturile pe care le declară legal. Lucru în măsură să le dea dureri de cap celor mai mulți dintre ei, care, așa cum spuneam, se prezintă opiniei publice ca fiind mult mai nevoiași decît sunt de fapt. Tot din acest motiv, pe lista marilor donatori apar iluștri anonomi: mulți dintre ei nu dețin funcții publice ori politice, nu sunt obligați să prezinte declarații de avere și, în consecință, nu pot fi luați la puricat. Așa se face că, cineva care ar avea curiozitatea să analizeze cu atenție listele respectivilor donatori, așa cum apar ele în Monitorul Oficial, și ar avea și anumite informații, ar constata că acolo apar inclusiv șoferi de demnitari, secretare și alte asemenea figuri, care nu ar avea nici mijloacele, nici motivele pentru a face acest tip de gesturi. Partidul, mama noastră sau cum să donezi mai mult decît cîștigiDesigur, toate aceste precauții nu elimină complet ”accidentele”. Un exemplu banal: tînărul deputat PSD Georgian Pop, pînă de curînd un fel de secretară a lui Mircea Geoană, care l-a promovat în Parlament la ultimele alegeri, a donat PSD, în 2008, suma de 50.000 de RON. Potrivit declarației de avere de pe siteul Camerei, însă, în 2008, Pop și soția sa, Alina, au avut venituri însumate de numai 65.000 de RON, ceea ce arată un devotament fără margini față de partidul din care face parte. Mă rog, asta pentru naivii care cred asta…Mai mult de atît, în prima parte a acestui an, Pop a contractat de la o persoană fizică un împrumut de – stranie coincidență – exact 50.000 RON, pe care trebuie să îi restituie anul viitor, conform aceleiași declarații de avere. Altfel spus, tînărul în cauză, aflat la început de drum în viață, muncește din greu și chiar se împrumută de bani numai ca să îi fie bine PSD. În realitate, e probabil că împrumutul respectiv a fost făcut, ca acoperire, pentru cazul în care ANI s-ar apuca (și, din ce se aude, a făcut-o deja) să ancheteze discrepanța între donația lui Pop și veniturile sale. Cum se promovează, pe bani, ”simpatiile” politicePe de altă parte, sumele uriașe care se regăsesc în dreptul unor nume relativ anonime au și altă explicație: respectivii se află pe lista de ”simpatii” a vreunui potentat al partidului, și este nevoie ca promovarea ulterioară a acestora să fie justificată, în fața unor eventuali colegi cîrtitori, tocmai prin respectivele contribuții, la modul ”domle, e tînăr și nepriceput, într-adevăr, dar ai văzut cîți bani ne-a donat cînd ne ardea buza??”. Cînd jongleriile cu donații ajung folclor politicJongleriile cu bani pentru partid nu sunt de ieri, de azi, iar multe dintre ele au intrat în folclor. Prin 1996, în perioada campaniei electorale, un afacerist a donat, la negru, PNTCD, nici mai mult, nici mai puțin decît un metru cub de bancnote de 500 de lei, pe care le-a dus direct la sediul central, din Piața Rosetti, lăsînd țărăniștii perplecși. După primul moment de uluială, cei prezenți au decis, rapid, ca banii respectivi să fie utilizați pentru ”cheltuieli curente”, precum benzină, toner, hîrtie A4 etc. În doar cîteva zile, metrul cub de bani s-a topit fără urmă, iar un calcul sumar ar fi indicat că, din el, s-a plătit suficientă benzină pentru a parcurge distanța Pămînt-Lună, cu mașina. Cam în aceeași perioadă, se spune că un important lider politic a primit o contribuție pentru partid de 300.000 de dolari – o avere pe atunci – într-o servietă diplomat, de la un generos potentat al vremii, patron de hotel de pe Magheru, dar, omul nu a mai ajuns niciodată cu respectiva servietă la sediu. Cine să îl tragă la răspundere pe ditamai secretarul general de partid parlamentar? Un fost senator a devenit celebru după ce a sponorizat PDL, se spune, cu instalații sanitare pentru sediul central, dar cînd a părăsit formațiunea și-a luat și respectivele obiecte cu el, supărat tare. Dacă s-a aplica legea ca la carte, toți politicienii ar înfunda pușcăriaDincolo de aceste aspecte, trebuie reamintit că Agenția Națională pentru Integritate (ANI) a demarat, după alegerile de anul trecut, verificarea a 1200 de politicieni, respectiv senatori, deputați, președinți de consilii județene, prefecți, subprefecți, consilieri de miniștri, șefi de deconcentrate, consilieri locali sau județeni, care au făcut donații suspecte către partide, adesea mai mari decît veniturile declarate, iar multe dintre anchete s-au transmis, deja Parchetului General. Adevărata problemă e, însă, alta: ca și în cazul declarațiilor de avere, donațiile către partide nu cuprind, așa cum ar fi firesc, și serviciile prestate de diverși pentru formațiuni ori politicieni, ceea ce ar complica și mai mult situația, în sensul că justificările ar fi mult mai dificile. Spre exemplu, dacă o firmă pune la dispoziția unui lider de partid o mașină, un elicopter ori un avion pentru deplasări prin țară, iar costurile depășesc 300 de euro, acestea trebuie să figureze în declarația de avere a acestuia, la punctul 6, unde este rubrica special prevăzută pentru așa ceva. La fel dacă e vorba de un telefon mobil plătit de o firmă, de un sediu, ori de alt gen de bunuri imobile ori servicii. Poate părea hilar, dar dacă, să zicem, serviciile de ”relaxare” prestate de Vîntu pentru Geoană, în celebra noapte, ar depăși valoarea de 300 de euro, și ele ar trebui să apară în declarația de avere a președintelui Senatului. Din informațiile noastre, însă, pînă acum, din totalul celor 471 de parlamentari ai momentului, doar cîțiva au făcut asemenea specificații în declarația de avere. Probabil că, dacă ANI s-ar apuca temeinic să verifice și aceste aspecte, întreaga clasă politică autohtonă ar deveni bună de priponit, cum se spune în popor, după gratii…(Bogdan Tiberiu Iacob)