Cu patru zile înaintea congresului PSD, Ion Iliescu a anunțat că nu mai vrea funcția de președinte de onoare al partidului, susținînd că funcția de ”Ion Iliescu” îi e mai mult decît suficientă. Și totuși, a vrut cu adevărat fostul șef al statului să rămînă fără funcția onorifică sau a fost obligat să o abandoneze din cu totul alte considerente?

Ion Iliescu, un politician abil și inteligent, a renunțat la funcția de președinte de onoare al partidului dintr-un motiv foarte simplu: cu patru zile înainte de congres, el știa că nu are cum să o obțină din nou. Și a preferat o retragere demnă, unei umilințe în public, care i se pregătea. De altfel, faptul că, imediat după congres, Iliescu a intrat, brusc, într-un soi de silenzio stampa dovedește clar că pierderea funcției l-a afectat destul de mult.

Ceea ce mai puțini știu e faptul că funcția de președinte de onoare nu e deloc una pur decorativă. Ea este prevăzută în statut și oferă celui care o deține dreptul de a participa și a vota în forurile de conducere ale partidului, la fel ca orice alt lider. Mai mult, ea nu este oferită pe viață, ci cu un mandat bine determinat. Astfel, potrivit art.54 din statutul PSD, ”Desemnarea Preşedintelui de Onoare al PSD se face de către Congres, prin vot, pentru un mandat de regulă de patru ani, dintre personalităţile recunoscute ale partidului”.

Ceea ce înseamnă că Ion Iliescu, plasat fățiș în aripa anti-Geoană, ar fi trebuit să fie votat la congres, în postul respectiv, la fel ca președintele partidului, de către o sală plină cu delegați despre care el însuși afirmase, la un moment dat, că au fost desemnați cam nestatutar să reprezinte filialele. Reamintim că această procedură a fost respectată la ultimul congres, în decembrie 2006. O posibilă înfrîngere la vot a lui Iliescu ar fi adus cu sine o premieră politic: ratarea postului de lider de onoare, risc pe care acesta nu și l-a asumat.

Partea proastă este alta: conform aceluiași art.54 din statut, ”Propunerea pentru candidatul la funcţia de Preşedinte de Onoare se face de către preşedintele PSD”. Adică de nimeni altul decît Mircea Geoană, cel care a condus lucrările congresului în calitate de lider al partidului. Care, se știe deja, la congresul din 20 februarie nu a suflat o vorbă despre acest subiect, deși ar fi putut, teoretic, să ”insiste” puțin, în ideea că Iliescu s-ar putea răzgîndi și accepta, totuși, funcția. Pe de altă parte, Geoană nu a avut curajul să înainteze o altă propunere pentru postul respectiv, deși există unele informații că, în ajunul congresului, ar fi analizat 2-3 variante de nume, astfel încît conducerea statutară actuală a PSD a rămas descompletată cu un post statutar și cu un vot mai puțin în organele de conducere ale PSD.

Este foarte probabil, însă, că modificarea statutului, la congresul extraordinar care va fi convocat special pentru asta, să prevadă numirea președintelui de onoare de către Consiliul Național, caz în care Iliescu va reveni aproape sigur în postul pe care l-a ocupat și care, reamintim, s-a înființat special pentru el. (Bogdan Tiberiu Iacob)