Publicarea primelor seturi de documente Wikileaks de România creează impresia, în mod eronat, că politicienii români mergeau la sediul ambasadei ca arabii la Mecca, pentru a deșerta ”sacul”. În realitate, întîlnirile aveau loc în multe alte locuri, inclusiv hoteluri și restaurante, iar la loc de cinste figura, țineți-vă bine, Școala Americană din București.

”Mi se pare interesant că oamenii politici din România se spovedesc la ambasade, mi se pare destul de trist lucrul acesta”, a declarat, azi, Adrian Năstase, cu referire la dezvăluirile Wikileaks.
Într-adevăr, e greu să nu te pufnească rîsul imaginîndu-ți o coadă uriașă, ca la vize, la sediul ambasadei SUA, și politicieni nervoși, bombănind: ”Băăă, mult mai stă Georgian Pop, ăsta, așa vorbă lungă mai rar. Haideți, bă, mai iute, că avem și noi de turnat și mai avem și alte treburi!!”.
Realitatea e, însă, că informațiile și opiniile furnizate de politicienii români nu erau culese decît rar la sediul ambasadei. Multe dintre ele erau consemnate la diverse recepții, ori în localuri bucureștene. Adrian Năstase, spre exemplu, a avut o întîlnire de mai bine de un ceas cu Mark Taplin, adjunctul fostului ambasador Taubman, la restaurantul hotelului Marriott, pe 12 septembrie 2007, el fiind surprins de paparazii ”Cancan”. Întrevederea fusese solicitată cu două săptămîni înainte de către pesedist, care era interesat să afle dacă anumite mesaje cu care Mircea Geoană revenise în vară de la Washington erau reale sau pure invenții.

Năstase, în 2007, la întîlnirea cu Taplin

Probabil că locul unde oficiali precum Mark Taplin își colectau, de departe, cele mai multe informații era Școala Americană din București, acolo unde o droaie de politicieni, afaceriști și alte VIP-uri își duceau copiii și nepoții. Între aceștia, Mugur Isărescu, Mircea Geoană, Adriean Videanu, Adrian Năstase, Sebastian Vlădescu, Monica Tatoiu, Gigi Becali, Ilie Năstase, Alexandra Gătej (membră în Consiliul de Administrație al Școlii), Viorel Cataramă și mulți alții. Pentru cei care nu știu, șeful școlii era chiar Taplin (președintele C.A. este, întotdeauna, adjunctul ambasadorului în exercițiu), iar discuțiile din incintă erau foarte relaxate, în general, pentru că școala americană este la fel de bine protejată, inclusiv antitero ori contra interceptărilor audio, ca și ambasada SUA însăși. Multe ședințe cu părinții se transformau, ad-hoc, în veritabile regaluri spiritual-informaționale, dată fiind calitatea protagoniștilor. Sebastian Bodu a aflat pe pielea lui ce înseamnă Școala Americană, acum cinci ani, cînd era șef al ANAF și a vrut să deruleze un control financiar la unitatea de învățămînt, dar s-a trezit ținut la poartă.

Fiu al unui diplomat american care a activat în România anilor ’60, Taplin era, deci, familiarizat de mult cu locurile și obiceiurile mioritice, lucru care a servit de minune, probabil, activității sale de culegere de opinii și plîngeri ale politicienilor de la noi. (B.T.I.)