O manevră cel puțin halucinantă a fost decisă zilele trecute la nivelul conducerii unui partid politic parlamentar, am numit PC, una fără precedent, probabil, în istoria modernă a politicii.

E vorba de convocarea congresului extraordinar de către conservatori în a doua zi de campanie electorală pentru europarlamentare, un act care va fi studiat, probabil, peste ani, în facultățile de politologie.

De ce este aberantă decizia? Pe lîngă multe alte argumente, ținînd de imagine, de disiparea energiilor în organizarea a două evenimente de prim rang total diferite etc, se pune o problemă simplă, de bun simț: ce se întîmplă dacă respectivul congres schimbă radical conducerea actuală? Înseamnă că, teoretic, cel puțin, PC ar putea suferi o schimbare de poziție, de mesaj față de alegerile europene în chiar mijlocul campaniei, ceea ce ar confuza dramatic propriul electorat. Dacă nu se vizează schimbarea conducerii, de ce ar mai fi nevoie de devansarea congresului, care trebuia să aibă loc după alegeri?

Nu e singura ciudățenie. Convocarea congresului ordinar în luna iunie 2014 a fost decisă anul trecut, de către Consiliul Național al PC, singurul îndrituit legal (art.73); decizii convocării unui congres, de această dată extraordinar, a fost luată, acum cîteva zile, de către Biroul Politic Național, care nu are, statutar, acest drept.

De ce au decis, totuși, conservatorii, să calce toate regulile posibile și să convoace un nou congres, al patrulea din ultimii 4 ani?

Explicația e una singură, credem noi.

Decizia i-a aparținut lui Dan Voiculescu, cel care știe că va fi condamnat.

Pe 8 aprilie, Curtea de Apel va judeca ultimul său recurs, sentința urmînd să fie anunțată, conform obiceiului, în următoarele 2-3 săptămîni. Cum verdictul final privind cuantumul pedepsei lui Adrian Năstase a fost tărăgănat misterios pînă la a fi împins în prima săptămînă de campanie, e probabil că și în cazul Voiculescu, anunțul privind condamnarea va veni în aceeași perioadă.

De ce nevoie de un congres în paralel cu anunțarea verdictului în cazul Voiculescu, cel deja condamnat în primă instanță la cinci ani de închisoare?

Pe de-o parte, e nevoie urgent de modificarea Statutului PC, lucru care se va și întîmpla, din informațiile noastre. Asta, pentru că respectivul statut e singurul din lume, probabil, care conține explicit numele unei persoane, e vorba de președintele fondator, Dan Voiculescu, și căruia i se dedică o întreagă secțiune:

”Art. 83 – (1) Preşedintele Fondator este Domnul Dan Voiculescu. Presedintele Fondator este garant al unităţii şi al păstrării valorilor constitutive ale Partidului Conservator; (2) Presedintele Fondator are rol de mediator in cazul eventualelor conflicte aparute intre membrii conducerii partidului si care, in mod exceptional, nu au putut fi solutionate de Comisia de Etica, Litigii si Petitii, decizia sa fiind definitiva. Presedintele Fondator acorda titlul de membru de onoare al partidului, la propunerea Biroului Politic; (3) Preşedintele Fondator este ajutat de Consiliul de Onoare pentru îndeplinirea responsabilităţilor sale; Art. 84 – Preşedintele Fondator este membru al Consiliului Naţional si poate participa la sedintele Biroului Politic şi ale Biroului Executiv Central.”

Odată cu menținerea condamnării liderului conservator și cu interzicerea drepturilor electorale, acesta nu mai poate fi membru de partid, conform legii 14/2003, astfel că statutul PC se plasează în afara legii, iar un partid care aplică un statut ilegal poate fi dizolvat, conform aceleiași legi.

Mai mult decît modificarea statutului, Voiculescu știe, însă, că nu ar mai fi prins în libertate congresul la termen al partidului, cel din luna iunie. Or, proprietarul partidului vrea să se asigure că nu apar surprize la congres, iar conducerea va fi cea stabilită de el și nu de altcineva, fie că asta înseamnă confirmarea actualei conduceri, fie că va însemna înlocuirea cu acea garnitură pe care Voiculescu o consideră potrivită. Nu de alta, dar, confruntat cu spectrul unei detenții destul de îndelungate, Voiculescu știe că PC și Antenele rămîn singurele arme pe care le mai poate folosi pentru a nu ajunge să împărtășească o soartă încă și mai vitregă, în anii care vin. (Bogdan Tiberiu Iacob)