Presa de ieri și azi a acordat spații ample conferinței PDL București, unde Elena Udrea a fost aleasă președinte al celei mai mari organizații din țară a partidului. Prea puțin sau deloc a fost tratat, însă, un eveniment cel puțin straniu petrecut la aceeași reuniune, respectiv alegerea în a doua funcție, ca importanță, a unei cvasi-anonime a politicii, care nici măcar nu are vreo legătură cu Bucureștii, e vorba de Sorina Plăcintă.

Anonima care a ajuns ditai ministrul

„Cred, în fine, că e bine ca la cursa pentru Primăria Capitalei să fie avut în vedere un bucureştean get-beget, născut şi crescut aici. Patriotismul local, care funcţionează de minune în alte locuri din ţară, poate fi o carte câştigătoare şi la Bucureşti”. Foarte corectă observația de mai sus a pedelistului Cristian Preda, postată pe blogul propriu, numai că ea adîncește misterul propulsării unui politician din Vrancea direct în a doua poziție din cea mai mare organizație de partid din țară.

Nimeni nu a explicat plauzibil cum a ajuns Sorina Plăcintă, complet necunoscută în politică pînă nu demult, cînd a înlocuit-o pe Ridzi la ministerul Sportului, mai-mare peste pedeliștii bucureșteni. De fapt, chiar numirea ei la ministerul respectiv a fost ciudată, senatoare pedelistă neavînd nimic în comun cu sportul, dar hai, treacă de la noi… Dincolo de asta, cariera politică a femeii era ca și inexistentă, deci nimic nu o recomanda pentru o ascensiune atît de spectaculoasă. Se știe, e drept, că ar fi cea mai bogată femeie din Vrancea, dar asta se datorează inspirației de a se mărita cu cine trebuie, respectiv un bogat afacerist suedez, mai bătrîn cu două decenii (trei, după alte surse), de care s-a despărțit la finele anului trecut. Ca manager al unor afaceri din domeniul textil, Plăcintă s-a remarcat mai degrabă prin conflicte violente cu angajații și sindicatele, ajunse inclusiv prin justiție („Mi-au spus că sînt curva oraşului” decara ea pentru Ziarul de Iași), și prin afaceri cu statul decît prin geniu în materie de leadership.

Susținerea tineretului, între fiul homosexual și odraslele baștanilor locali

Cîteva elemente definitorii: în programul pentru relansarea Capitalei, pus pe siteul propriu, Plăcintă vorbește, spre exemplu, despre necesitatea întăririi PDL București prin folosirea unei resurse insuficient exploatată: organizațiile bucureștene de tineret. Cel puțin în materie de tineri, senatoare are cu ce se lăuda, într-adevăr: fiul ei homosexual este pastor al primei biserici ateiste, considerate de preoții ortodocși o erezie și o batjocură, și a fost surprins de mass-media urinînd pe o troiță creștină. Desigur, nu poți arunca total în capul părintelui năzbîtiile copilului, dar cînd părintele respectiv iese în presă, după dezvăluirile scandaloase, cu declarații potrivit cărora ”e mîndră de fiul ei”, începi să îți pui niște întrebări.

Dincolo de asta, Plăcintă e, totuși, devotată tinerilor și îi ajută cum poate în carieră. Dovadă alte dezvăluiri ale presei, potrivit cărora fosta ministresă a angajat la o firmă a ei nu mai puțin de patru odrasle de ștabi locali pe post de cenzori: fiul unui inspector ANAF, fiica adjunctului Gărzii Financiare Vrancea, fiul șefului administrației financiare și fiul unui șef de la finanțe publice.
Anul trecut, mai trebuie spus, apropo de sinceritate și transparență, Plăcintă a fost anchetată de ANI pentru refuzul de a declara calitatea de acționar la mai multe firme.

Cum se cară banii cu sacoșa la partid
După ieșirea explozivă la rampă, politic vorbind, a Sorinei Plăcintă, anul trecut, presa a speculat că afacerista și-a cumpărat, în 2008, scaunul de senator cu bani grei, ea fiind, oricum, printre cei mai mari donatori oficiali ai PDL. Nu știm dacă ea a pompat sau nu și altfel de bani în partid. Un lucru e sigur: privită prin prisma bătăliilor politice autohtone, ascensiunea fulminantă a Sorinei Plăcintă, în ultimii doi ani, care i-au adus un post de senator, unul de ministru și locul doi în cea mai tare organizație din țară, reprezintă un mister de proporții. Ce menire ar trebui să aibă în organizația amintită o femeie care nu are nici o legătură cu Bucureștii – a demisionat din PDL Vrancea abia acum cîteva săptămîni – și ce experiență o recomandă pentru a transforma orașul, așa cum scrie în programul mai sus pomenit, într-o capitală a Estului, iarăși e greu de înțeles.

Posibile explicații ale ascensiunii doamnei Plăcintă

Noi ne-am permite să formulăm cîteva ipoteze, legate de ascensiunea afaceristei. Sorina Plăcintă este membru al PDL de mai bine de un deceniu. ”Pentru că sunt un om de dreapta am intrat in PD-L, încă din 1997” scrie ea pe siteul propriu. Gîgă ar fi mîndru: în 1997, PD, fără L, era distins partid de stînga, membru al Internaționalei Socialiste și nici nu visa la marea răsucire de după 2005. Dincolo de asta, Plăcintă era cvasi-necunoscută chiar pe plan local, pînă în momentul alegerilor din 2008, cînd a fost plasată pe o listă de candidați într-un județ-fief al PSD unde partidul stătea foarte prost. Singura șansă pentru organizația Vrancea era să găsească o persoană dispusă să arunce mari sume de bani în campanie, iar aceasta a fost Plăcintă. Candidata a ieșit doar pe locul doi, dar a avut baftă la redistribuire. La scurtă vreme, însă, ea și-a dat seama că nu are nicio șansă să urce în ierarhia organizației, reușind chiar să intre în conflict cu președintele Alin Trășculescu. Din ce în ce mai izolată, Plăcintă a realizat că postul de senator a fost o baftă unică, un accident care nu se va mai repeta, cel puțin în Vrancea.

Soluția salvatoare: undeva, la orizont, spre București, se ridica pe cer steaua tot mai strălucitoare a unei alte pedeliste, care arsese multe etape și ajunsese spre culmi fără a avea o echipă proprie. E vorba de Elena Udrea. Surse din organizația de Vrancea spun că Plăcintă a decis să facă tot posibilul pentru a-i intra în grații Elenei Udrea și a reușit. Anul trecut, cea care a propus-o ministru a fost chiar Udrea, și tot ea, mulțumită de docilitatea acesteia, a decis să o transfere la București. Acum, Plăcintă se vede plasată într-o postură excelentă, de adjunct al Elenei Udrea la șefia PDL București, alături de Costică Canacheu, alt soldat credincios al acesteia, cei trei păstorind o organizație în care pînă nu demult legea o făceau nume mult mai grele ale PDL.

O șansă pentru Udrea și Plăcintă de a-și asigura cariere încă și mai spectaculoase în viitorul apropiat, dar, la fel de bine, o posibilă umflare în pene care le va produce curînd o explozie, precum broaștei din fabulă. Din acest punct de vedere, incredibila derulare a ședinței omagiale de ieri pare să fie, mai degrabă, o capcană abilă întinsă, de oameni grei din organizație, noii vedete. Excesul de laude (atenție, venite inclusiv de la fideli ai lui Blaga, precum Ioan Oltean!) la adresa Elenei are menirea de a fixa o ștachetă exagerat de ridicată tocmai pentru a o plasa ulterior într-o postură dezavantajoasă, în raport cu rezultatele care s-ar putea să nu fie prea grozave, dacă ne gîndim că ministrul are doar cîteva procente în sondajele pe capitală.

Iar dacă luăm în calcul și mesajul scrîșnit al lui Blaga, ”dacă vei cîștiga, victoria va fi a PDL, dacă vei pierde va fi a ta”, deducem că s-ar putea ca noua troică de la vîrful organizației să nu aibă o viață chiar atît de ușoară precum se întrezărea în festivismul de ieri. (Bogdan Tiberiu Iacob)