Traian Băsescu, în fosta sa calitate de președinte al României, dar și ulterior, și generalul Marcel Opriș, șeful STS, au încălcat grav prevederile legii penale, iar procurorii au obligația să se autosesizeze. Și unul și altul se fac vinovați pentru interceptări ilegale și pentru utilizarea acestora prin încălcarea actelor normative în vigoare. Iar dovezile există.
Domnul Traian Băsescu, luat poate pe nepregătite de înregistrarea prezentată de Sebastian Ghiță în care se referă, în mod expres, la fărădelegile din Justiție asupra cărora era informat pe parcursul celor două mandate, s-a lăsat luat de apă și s-a autodenunțat. În ce sens? El a afirmat cu subiect și predicat că a înregistrat toate convorbirile sale cu alte persoane, semnalând că acest obicei datează din momentul în care un ziarist l-a amenințat. Deci, care este amploarea acestor înregistrări?
Singurul ziarist despre care a pretins vreodată că l-a amenințat sunt eu, iar această acuzație falsă datează din 2005. Din 2005 până azi, Traian Băsescu pretinde că și-a înregistrat toate întâlnirile și toate convorbirile. Se subînțelege că asemenea întâlniri, probabil mii la număr, nu puteau să aibă loc decât fie la Cotroceni, fie la reședința fostului președinte, fie în vile de protocol, fie în restaurante gen “Cireșica”, pe care acesta le frecventa cu regularitate. În plus, din nou, se subînțelege că nu numai întâlnirile erau înregistrate, ci și convorbirile sale telefonice.
Este o banca formidabilă de date care pot fi secrete de stat clasificate sau date compromițătoare despre oameni din serviciile secrete, din procuratură, din justiție, din mediile politice sau de presă sau din oricare alt mediu, inclusiv diplomatic. Fără să o spună deschis, Traian Băsescu sugerează că îi are pe toți la mână cu câte ceva. Și nu m-aș mira ca lucrurile chiar așa să stea, iar cel care a deținut două mandate prezindențiale să se fi transformat în cel mai mare șantajist al neamului.
Dacă așa stau lucrurile în realitate, cum le prezintă Traian Băsescu, să vedem cum se prezintă situația sub aspectul legislației. De ce am deplina convingere că atât Traian Băsescu, cât și generalul Marcel Opriș trebuie să răspundă penal. Există o lege 96/1996 care, la articolul 6 – iată cum se repetă cifra fatală –, prevede în mod expres obligația STS de a asigura confidențialitatea comunicațiilor și care stabilește, tot în mod expres, interdicția de a opera înregistrarea acestora. Evident, mă refer la acele comunicații care au loc prin intermediul rețelei păstorite legal de STS. Același articol mai precizează că distrugerea rețelelor de comunicații speciale, precum și neasigurarea confidențialității constituie amenințări la adresa securității naționale. Este și firesc să fie așa. Președintele unei țări nu are dialoguri doar cu ziariști care îl amenință sau îi ridică osanale, nici doar cu reprezentanți ai unor grupuri ilegitime de interese, nici doar cu lucrători ai serviciilor secrete, cu procurori și judecători, împreună cu care pune la punct scenarii care să îi arunce după gratii pe adversarii săi politici. Președintele poartă dialoguri și cu alte categorii de persoane, iar dialogurile respective pot, uneori, să conțină secrete de stat de mare importanță. Tocmai de aceea legea, care nu poate face distincție, stabilește că oriunde se află președintele României și au loc dialoguri purtate cu acesta, locația respectivă devine un obiectiv de importanță națională, strict securizat, astfel încât orice se discută, de orice natură, este informație clasificată. Și tocmai din acest motiv absolut nimeni nu are dreptul să aibă acces la asemenea informații.
Există și un alt act normativ, legea 500/2004, privind protecția datelor personale în comunicații. Articolul 4 interzice interceptarea și înregistrarea comunicațiilor, cu două excepții: dacă există consimțământul persoanelor care se întâlnesc și stau de vorba și, conform legii, acest consimțământ trebuie să fie scris; dacă au loc interceptări legale, adică autorizate de judecători. Chiar și în această situație, conform legii, operatorii nu trebuie să permită interceptarea fără mandat.
Observăm, așadar, că legea este, sub acest aspect, extrem de strictă, astfel încât cine o încalcă să poată suferi consecințele pentru o infracțiune apreciată drept extrem de gravă în ambele acte normative.
Dacă generalul Marcel Opriș, care a mai săvârșit cel puțin o infracțiune gravă atunci când i-a oferit lui Traian Băsescu un telefon TO atunci când acesta se afla suspendat în garaj, a asigurat interceptarea unor convorbiri telefonice în spațiile în care se afla prezent președintele României, el se face responsabil de încălcarea legii care reglementează activitatea STS. Dacă i-a pus la dispoziție lui Traian Băsescu asemenea înregistrări, atunci vorbim de o nouă infracțiune. Dacă l-a ajutat pe președinte ca, oriunde s-ar fi aflat acesta, să își poată înregistra convorbirile care erau fie telefonice, fie ambientale, atunci, din nou, generalul Marcel Opriș este infractor.
Dacă Traian Băsescu, cu sau fără generalul Marcel Opriș, și-a înregistrat interlocutorii, fie telefonici, fie ambientali, indiferent prin ce sistem și pe ce suport, fără acordul acestora, atunci fostul președinte este pasibil de o pedeapsă penală. Chiar dacă nu șantajează pe nimeni – ceea ce este greu de crezut – cu ajutorul unor asemenea interceptări.
Dacă, după cum este probabil, la asemenea operațiuni a mai participat vreo persoană, atunci orice procuror, fie el și stagiar, poate constata că se află în prezența unui grup criminal organizat. La lucru, domnilor procurori! (Sorin Roșca Stănescu)