Una dintre marile probleme ale anului electoral este ce se va întîmpla după alegerile din toamnă cînd, deși USL ar putea lua peste 50%, președintele susține că nu va numi premier de la amintita alianță. Numai că argumentul ”forte”, faptul că USL nu e un partid, ci o alianță, poate fi dat lesne peste cap, credem noi, printr-o manevră îndrăzneață a opoziției.

În statele civilizate, regula de fier este că legile sunt făcute pentru a fi interpretate de oameni normali la cap, iar aplicarea se face în egală măsură în literă și spirit. Asta pentru că nicio lege ori cod de legi nu ar putea cuprinde absolut toate situațiile imaginabile. România e, însă, o țară aparte, unde fiecare virgulă e disecată și interpretată cum vrea mușchiul celui mai tare.
Ei bine, dacă e să ne conformăm acestui sistem, hai să vedem ce manevre politice s-ar putea face anul acesta, pe bază de interpretări mioritice ale legilor.

În august anul trecut, Traian Băsescu declara, la TVR, că va numi premier de la USL numai dacă unul dintre partidele componente va avea majoritatea parlamentară, menţionând că articolul 103 din Constituţie, care reglementează desemnarea prim-ministrului, face referire la partide şi nu la alianţa.

” Eu nu mă joc de-a Constituţia. Ea trebuie citită corect, iar (articolul – n.r.) 103 se referă la partide, nu la alianţe. Alianţele sunt variabile. (Opoziţia – n.r.) să citească articolul acesta, să înţeleagă bine ce s-a întâmplat la aceste alegeri (parţiale – n.r.) şi să decidă în consecinţă „, spunea el.

Băsescu mai sublinia că, potrivit textului constituţional, numai dacă un partid deţine majoritatea parlamentară absolută, preşedintele ţării nu mai are dreptul să iniţieze consultări cu toate partidele parlamentare.

„Dacă în interiorul USL este un partid care are 51% din membrii Parlamentului, nu voi mai chema pe nimeni altcineva la negocieri decât pe acel partid”, declara Băsescu.

Păi dacă nu va fin un asemenea partid în USL, hai să-l facem. Iată cum:

E foarte probabil ca USL să facă binișor peste 50% în toamnă, dar e imposibil, totuși, ca vreunul dintre partidele componente să scoată acest scor de unul singur. Pe asta scontează și președintele.

Al doilea lucru care îi dă încredere e faptul că declanșarea unui proces de suspendare a sa din funcție de către USL, pornind de la refuzul de a numi premierul alianței, ar trebui să treacă și prin Curtea Constituțională, unde așteaptă oameni de bază numiți de actuala putere. Plus că procedura s-ar întinde pe cel puțin 2-3 luni, timp în care Băsescu ar putea încerca tertipul din 2004, acela de a destrăma USL prin dizlocarea uneia dintre formațiuni ori prin dezertări individuale ale unor parlamentari.

Planul său ar putea fi dat peste cap, însă, cu exact armele sale.
Mai precis, în cazul unui prim refuz al președintelui de a-l desemna pe Victor Ponta premier, USL are la îndemînă o manevră rapidă: parlamentarii PNL și ai PC se pot înscrie peste noapte, în masă, în PSD, ori invers, ceea ce ar duce la apariția unui singur partid de peste 50%. Evident, după validarea noului guvern, manevra poate avea loc în sens invers, la fel de rapid.

În alte vremuri, un asemenea tertip nu ar fi fost posibil, întrucît un parlamentar care demisiona din alt partid, indiferent de locul unde s-ar fi refugiat, avea statutul juridic de independent. Numai că actuala putere a făcut ce a făcut și a schimbat regulile jocului de dragul UNPR. Astfel s-a ajuns ca guvernele Boc și Ungureanu să fie susținute în parlament de un partid care nici măcar nu exista la alegeri, dar căruia i s-a recunoscut existența parlamentară și dreptul la orice funcție inclusiv prin decizie a Curții Constituționale.

Va fi foarte greu, într-un asmenea caz, pentru Traian Băsescu să explice de ce un pesedist poate deveni iute uneperist cu toate drepturile de rigoare, dar un liberal nu ar putea deveni pesedist. În plus, spre deosebire de UNPR, PSD ar fi un partid trecut prin focul alegerilor și nu inventat pe picior, după formarea noului legislativ. (B.T.I.)