CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Cum au fost date uitarii marile mistere din scandalul FNI

0 comentarii / 2257 vizualizări / 19 septembrie 2010

Presa ultimei perioade, generos aprovizionată de arestarea mogulului, a creat opiniei publice impresia tot mai acută că prăbușirea FNI a fost o afacere în trei: Vîntu-Vlas-Popa. Pentru că numai despre ei se vorbește, cu insistență, în legătură cu scandalul respectiv. Din păcate pentru români, situația e cu totul alta, iar faptul că s-a ajuns aici se datorează în special memoriei colective scurte, explicabile ce-i drept, prin avalanșa de evenimente noi care le îngroapă permanent pe cele vechi. Fără teama de a greși, putem considera căderea FNI unul dintre primele trei mari mistere post-revoluționare, unul a cărui rezolvare nici măcar nu a încercat-o cineva, necum să o finalizeze. În cele ce urmează, vom reaminti, pentru cei ce au uitat, cum s-au derulat evenimentele din primăvara de foc a anului 2000. Le garantăm cititorilor că merită efortul. Pentru că prăbușirea FNI nu a venit singură, ci la pachet cu alte cîteva scandaluri majore, care au jucat un rol crucial în epocă și au rămas pînă azi învăluite în ceață.

Un mic articol care a provocat o mare criză
Prezentăm faptele, pe scurt, comentariile vi le lăsăm dumneavoastră: pe la jumătatea lunii mai 2000, în cotidianul ”Adevărul de Cluj” apare un articol care susține că, în cazul certificatelor de investitor la FNI urmează să se schimbe metodologia de calcul, ceea ce ar putea duce la scăderea valorii acestora. Exact rețeta care dusese la prăbușirea SAFI, cu patru ani înainte. A fost începutul nebuniei: oamenii s-au bulucit să își retragă fondurile, FNI nu a mai făcut față și a cerut oficial CNVM suspendarea temporară a activității, ultimul act semnat de Maria Vlas, ca președinte.

Numai că zvonurile legate de căderea iminentă a FNI au venit la pachet cu altele, care vizau afaceri încă și mai mari. Concret, în zilele următoare, Adrian Vasilescu, purtător de vorbe al BNR, dar și consilier al premierului Isărescu, în acel moment, declară public că persoane neidentificate telefonează deponenților BCR, cea mai mare bancă românească, și le recomandă să își retragă banii, pentru că aceasta urmează să falimenteze. Este, trebuie spus, primul caz din România în care o bancă este atacată în acest mod. Articolele de presă conținînd declarațiile incendiare ale lui Vasilescu sunt decupate din ziare, multiplicate la xerox și lipte pe geamurile filialelor BCR din țară, sporind panica. Sute și mii de români iau cu asalt ghișeele BCR, pentru a-și retrage banii, iar panica financiară se instalează în toată țara.

Traian Băsescu intră în scenă
Cireașa pe tort o pune Traian Băsescu, ministru al Transporturilor, care ține un adevărat rechizitoriu public la adresa primului-ministru Isărescu, afirmînd că ”guvernul protejează un sistem mafiot ce ține secrete situațiile reale ale BCR și Băncii Agricole”, ceea ce întărește românilor suspiciunea că există o criză în derulare în întreg sistemul bancar. În acel moment, deci, patru instituții financiare majore sunt sub semnul întrebării: FNI, CEC (care avea celebrul contract de garantare a investițiilor la fondul lui Vîntu), BCR și Banca Agricolă.

PNTCD și PNL sar la gîtul lui Băsescu pentru declarațiile respective, dar acesta e susținut puternic de PD. (Foarte interesant de menționat, unul dintre foștii consilieri prezidențiali ai lui Emil Constantinescu a declarat, off-the record, pentru Inpolitics, că primul care a adus atunci în discuție, la nivel înalt, în cercurile de conducere ale vremii, vestea iminentei prăbușiri a FNI a fost vicepreședintele PD, Bogdan Niculescu Duvăz. Același Duvăz care, ulerior, devenea o porta-voce vehementă a teoriei că investitorii FNI trebuie despăgubiți integral din banii CEC ).

Ministrul Remeș și o listă care ar putea lămuri multe mistere
Ministrul de Interne Dudu Ionescu nu stă nici el cu mîinile în sîn, declarînd că în spatele evoluțiilor din sistemul financiar-bancar se află manevre politice ale opoziției, menite a distrage atenția de la cazul Adrian Costea. Ministrul de stat Mircea Ciumara, vicepreședinte al PNȚCD, avansează ideea existenței unui plan de compromitere a BCR pentru ca aceasta să poată fi vîndută ieftin: „Se practică metoda de a compromite o bancă tocmai pentru a o cumpăra apoi ieftin”. (Numai că, trebuie spus, BCR a fost privatizată după aproape 6 ani, în decembrie 2005). Ion Diaconescu, liderul partidului de guvernămînt, susține, la rîndul său, că FNI a căzut în urma unor retrageri masive de fonduri, cu cîteva săptămîni înaintea declinului. Ulterior, s-a vehiculat că, pe lista celor care au retras fonduri înaintea prăbușirii s-ar fi aflat persoane foarte sus puse din mediul politic, inclusiv Traian Băsescu. PD, prin Alexandru Sassu, l-a somat oficial pe ministrul Traian Remeș să dea publicității respectiva lista. Poate faptul că nu a făcut-o explică de ce fostul ministru de Finanțe e încă bine mersi, în ciuda scandalului ”Caltaboșul”. PRM a mers chiar pînă la excluderea din partid a unei liste de membri care retrăseseră sume mari de bani de la FNI înainte de prăbușire. (Dacă pînă și peremiștii se înfruptaseră zdravăn din cașcavalul respectiv, e greu de imaginat ce o fi fost la vîrful statului).

Ion Cristoiu: ”Constantinescu și Isărescu erau pămîntii”
Jurnalistul Ion Cristoiu își amintește, azi, pentru Inpolitics: ”Oamenii cu greutate în presă, directori, redactori șefi, lideri de opinie șamd am fost convocați de urgență, în acele zile fierbinți, la o întîlnire cu președintele Emil Constantinescu și cu premierul Mugur Isărescu, la Vila Lac, pentru a discuta pe tema posibilului colaps al sistemului bancar românesc. Îmi amintesc și azi că, la întîlnire, amîndoi, dar, mai ales, Mugur Isărescu, erau pămîntii la față, ăsta e cuvîntul, nu am mai văzut doi oameni politici atît de înspăimîntați precum au fost ei la acea întîlnire”. Jurnalistul mai spune că liderii statului i-au rugat, atunci, pe jurnaliști să dea dovadă de maximă prudență în relatările de presă, pentru a nu spori panica populației.

Spaima președintelui și a premierului era, de altfel, justificată: centrul financiar al Capitalei era blocat, prefecturile din țară erau atacate de oameni furioși, alegerile locale din vară au stat sub semnul FNI, al mitingurilor de protest șamd. România se transforma în scena unui război politico-economic de proporții. Nicolae Văcăroiu, lider al PSD, avertiza că „BCR este cea mai solidă bancă din România și poate face față unor șocuri, dar să nu uităm că și cea mai puternică bancă din lume poate fi distrusă de panică”.

Cronica unor scandaluri anunțate
În treacăt fie spus, în toamna anului 1999, lideri cu greutate precum Ion Iliescu și Adrian Năstase  declaraseră în cîteva rînduri că dețin informații potrivit cărora puterea ar intenționa „decapitarea” BCR în primăvara anului 2000. Tot în 1999, ex-președintele Bancorex, Răzvan Temeșan, făcea presei o declarație incendiară: ”În acest moment cred că se urmărește ca majoritatea băncilor să fie lichidate într-un fel sau altul, astfel încît grosul economiilor populației să ajungă la clasicul CEC, instituție care, de altfel, este creditată în ultimele sondaje de opinie cu un procent dublu de încredere față de bănci. Ceea ce demonstrează că cei de la putere își cam ating scopul. Cu banii cetățenilor  la CEC, guvernanții ar avea mînă liberă în direcționarea acestora după bunul plac. De asemenea, ar urma să mai rămînă totuși cîteva bănci, cu specializare strictă, respectiv, BCR, pentru agenții comerciali, Banca Agricolă, pentru agricultură, prin ea urmînd să fie susținute IAS-urile șamd, și, eventual, Eximbank pentru export-importuri. Cît despre băncile străine, acestea vor pleca una cîte una, așa cum de altfel, au început deja să o facă”.

Strania protecție de care a beneficiat Isărescu în scandalul Bancorex
Iată, deci, tot mai multe dovezi că atacurile la sistemul bancar survenite în primăvara lui 2000 s-ar putea să nu fi fost deloc întîmplătoare. De altfel, același Temeșan făcuse o serie de alte declarații spectaculoase cu doar cîteva săptămîni înaintea căderii FNI, de această dată în fața comisiei parlamentare de anchetă a scandalului Bancorex. Bancherul făcuse o dezvăluire de pomină, anume că în toate dosarele lui Vlad Soare deschise în scandalul Bancorex apărea, permanent, un alt nume greu, dar care fusese ținut ascuns cu strășnicie de ochii opiniei publice. „Mai e o persoană care apare exact în acele dosare în care apare și Soare. Este vorba de Mugur Isărescu. Sper că nu este o manipulare faptul că numele lui nu apare în nici una din listele publicate în presă” a spus el.

CSAT și atacul la BCR
Revenind la scandalul financiar din 2000, să spunem că CSAT s-a întrunit de urgență și a decis că prăbușirea fondului va fi anchetată de o comisie a Parchetului de pe lîngă CSJ, că se va începe  urmărirea penală împotriva unor membri ai conducerii FNI și CNVM, că vor continuă cercetările privind factorii implicați în tentativa de destabilizare a BCR și că se va încerca aducerea cît mai rapidă în țară a, de acum, fugarei Maria Vlas. În timpul ședinței CSAT, la poarta Cotrocenilor sute de păgubiți ai FNI manifestau nervoși. CSAT a mai anunțat opinia publică și că constatat că atacul concertat asupra BCR a eșuat. ”Consiliul apreciază că acest atac împotriva BCR reprezintă o amenințare pentru siguranța națională, situația fiind depășită, datorită solidității BCR și a acțiunilor hotărîte întreprinse de Președinție, Guvern și Banca Națională, cu sprijinul presei. În același timp, CSAT apreciază comportamentul responsabil al marii majorități a deponenților de la BCR care nu s-au lăsat manipulați. Continuă cercetările privind factorii implicați în tentativa de destabilizare a BCR”.

Iliescu: ”S-a vrut albanizarea României”
Liderul Opoziției, Ion Iliescu, avea propria teorie vizavi de criza financiar-bancară, el declarînd că anumite forțe doresc albanizarea României pentru a se amîna alegerile. „Puterea actuală este exasperată în legătură cu situația din țară.  Nu sînt capabili să dea răspunsuri la problemele cu care se confruntă țara și oamenii.  Simt că le fuge pămîntul de sub picioare și au inventat această campanie negativă împotriva adversarilor politici. Și cum principalul adversar este PDSR și candidatul său, au pornit în trombă astfel de dosare, scandaluri, «firul roșu», «filiera franceză», embargoul, au lansat formula «Occidentul nu va agrea PDSR», adică un întreg scenariu care caută să discrediteze adversarul politic” declara Ion Iliescu într-o conferință de presă, la Brașov.
„Sînt două bănci, BCR, care are un rol important în viața economică, și CEC, unde sînt concentrate economiile populației.  Dacă se produce o dereglare a funcționării acestora, aceasta înseamnă anarhie totală în țară”, mai declara Iliescu.  El se temea că există forțe „interesate ca România să meargă spre albanizare, spre o situație de confuzie, de anarhie generală, care să impună declararea stării de necesitate și amînarea alegerilor din toamnă”.

Întrebări care au rămas pînă azi fără răspuns
Alegerile din România anului 2000 nu au fost amînate, dar nici misterioasa tentativă de destabilizare a sistemului bancar de la noi nu a fost elucidată vreodată. Mugur Isărescu a rămas pînă în ziua de azi pe poziția de guvernator și nu a vorbit niciodată despre culisele scandalului FNI-BCR-CEC-Banca Agricolă. Nu s-a aflat nici de ce au dorit PD și Traian Băsescu să pună gaz pe foc prin declarațiile ațîțătoare ale actualului președinte, în afara, desigur, a speculațiilor cu iz electoral. Niciun organ de anchetă ori de control, de la Interne, Curte de Conturi și servicii secrete pînă la CSAT nu a informat vreodată, în clar, cine s-a aflat în spatele atacului la BCR. Venit la putere în toamnă, PSD a lăsat-o baltă cu ancheta, iar Iliescu a numit la șefia principalelor servicii secrete, SRI și SIE, doi oameni de casă ai lui Vîntu, Radu Timofte și Gheorghe Fulga, extrem de ”interesați” în rezolvarea misterelor. Comisia parlamentară de anchetă a scandalului FNI a ajuns la concluzia că niciun demnitar sau partid politic nu au fost implicați în poveste. Problema păgubiților a devenit o minge de ping-pong pasată ani de-a rîndul între guvern și parlament. În cartea de memorii și discursuri politice politice a lui Emil Constantinescu, ”Timpul dărîmării, timpul zidirii”, scandalului FNI i se alocă vreo cîteva rînduri din cîteva sute de pagini.

Într-un interviu dat în octombrie 2000 Mediafax, Isărescu recunoștea, într-un moment de sinceritate, că ”FNI a lucrat, dar nu pentru toți investitorii, ci pentru o mînă de oameni, care au profitat cu sînge rece de încrederea celorlalți.  Politicienii care acum se întrec în a găsi vinovații la BNR nu suflă un cuvînt despre beneficiarii acestei scheme de tip Caritas. Încep să cred că scopul este nu neapărat de a mă denigra pe mine, ci de a-i apăra pe adevărații vinovați, despre care, prinși cu acuzele la adresa BNR, nimeni nu mai vorbește. Spun acest lucru pentru că știu faptul că, la solicitarea organelor în drept, BNR a efectuat un Raport asupra principalelor operațiuni bancare derulate în cazul FNI și care zace acum la Comisia Parlamentului, în sertarele dlui deputat Sassu (vicepreședinte PD la acea dată n.n.)”.

Nimeni nu a explicat, pînă azi, dacă România anului 2000 a fost supusă unei intoxicări uriașe ori dacă a existat un atac real asupra sistemului său bancar, din interior sau, dimpotrivă, din exteriorul țării și cu ce scop. S-a dorit prăbușirea economiei pentru a sabota eforturile de integrare a țării în structurile euro-atlantice, pentru a facilita privatizările pe nimic sau a fost doar o răfuială politică internă, mai ales că au existat cîștigători cerți ai scandalului FNI? E vorba de Traian Băsescu, cel care și-a spulberat în alegerile pentru primăria capitalei adversarul direct, Cătălin Chiriță, care fusese membru în CA al CEC la momentul semnării acordului cu FNI. E vorba de Ion Iliescu și PSD, care au revenit triumfal la putere, peste cadavrul CDR, mai ales că Emil Constantinescu a ales nici măcar să nu mai candideze, conștient că nu ar fi avut nicio șansă. Și e vorba, să nu uităm, de PRM și de Vadim Tudor, care au beneficiat de avantajele votului negativ și au atins cea mai mare performanță din întreaga existență: locul doi în alegeri la partide și la președinție. O serie de întrebări rămase, pînă azi, fără răspuns și peste care s-a așternut, lent, praful uitării. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *