CURS VALUTAR
1 EUR = 4.8397 RON DOWN | 1 USD = 4.2964 RON DOWN | 1 GBP = 5.3548 RON DOWN

Cum incearca Dragnea si Klaus sa se salveze tinindu-se de manute

3 comentarii / 3006 vizualizări / 14 decembrie 2016

Oricît ar părea de ciudat, în spatele mega-conflictului politic născut după alegeri avînd ca miză aparentă soarta țării s-ar putea ascunde, în realitate, o miză mult mai mică, anume salvarea a două personaje – grele, e drept – dar, totuși, doar doi oameni. E vorba de președintele Iohannis și liderul PSD, Liviu Dragnea.

În cazul primului, vorbim de salvarea carierei politice.
Klaus Iohannis este în mod incontestabil unul dintre artizanii catastrofei PNL în alegeri. Cu un procent de cca.19% în alegeri, partidul care grupează PNL și PDL a ajuns – atenție! – sub scorul pe care cele două partide îl însumau în sondaje în 2002, cînd au ajuns la concluzia că numai formarea alianței DA le mai poate prezerva șansele în fața PSD. Pe atunci, PD avea în jur de 7-9%, iar PNL în jur de 12-13%. După fuziune și cu președinte instalat la Cotroceni, plus un guvern favorabil, PNL s-a întors în timp cu 14 ani.

Tristă performanță.

Cum spuneam, Ioahnnis trebuia, în mod firesc, să deconteze în mare parte acest rezultat. El a impus conducerea penibilă a PNL, el a creat guvernul Cioloș, el a dat mesaje electorale rupte de agenda poporului etc. Și oricum, el însuși e o dezamăgire, ca președinte propulsat de PNL.

Cum pericolul e prea mare, președintele avînd deja o cădere dramatică de încredere în doar doi ani, el are nevoie de o învîrtoșare politică pentru a se reabilita măcar parțial în ochii electoratului de dreapta.
Un război cu colosul PSD, victorios pe toată linia anul ăsta e o soluție bună în acest sens.

De aici războiul declanșat cu Liviu Dragnea, simbolul PSD.
Pentru a cîștiga, însă, fie și în planul imaginii, cu o asemenea forță politică, Iohannis are nevoie de un sprijin din afara politicii.
Mai precis, din justiție.

Și aici e momentul să ne aplecăm asupra unor mici amănunte de ordin tehnic ținînd de evenimente relativ recente.

Concret, Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv în aprilie anul acesta, într-un moment cînd se știa deja, din sondaje, că stînga va cîștiga zdrobitor în alegerile locale. Iar localele prefigurează, în general, parlamentarele.

Sentința lui a avut, însă, două ciudățenii.
Prima, că liderului PSD i s-a mărit cu un an pedeapsa de un an cu suspendare primită la prima instanță în dosarul referendumului din 2012.
Dacă tot i s-a dat cu suspendare, ce sens avea să îi mai mărească pedeapsa? Fiind vorba, mai ales, de o figură publică, accentul cădea pur și simplu pe condamnare și pe rămînerea lui în libertate, nu pe cuantumul pedepsei.
A doua ciudățenie, mult mai mare, a fost absența unor pedepse complementare care să includă interzicerea drepturilor electorale.
Practic, toți liderii politici condamnați în ultimii ani au încasat respectiva interdicție; cu atît mai mult ea era firească în cazul unuia condamnat tocmai în chestiuni ținînd de fraudarea votului. De fapt, într-o primă instanță, Dragnea însuși primise pedeapsa complementară sus pomenită, dar a doua instanță, în mod ciudat, a eliminat-o(?!!).

În 9 decembrie, pe de altă parte, cu doar 48 de ore înaintea votului, ÎCCJ a început judecarea celui de al doilea proces al lui Dragnea.
Cele trei evenimente sunt înrudite, în opinia noastră.

Să oferim niște explicații.
Dacă Liviu Dragnea rămînea cu un singur an de condamnare cu suspendare, atunci, conform Codului Penal, o a doua condamnare penală ulterioară (de pînă la 4 ani) putea fi dată tot cu suspendare. Avînd la activ o condamnare anterioară mai mare de un an, Dragnea va face pușcărie, însă, indiferent cît de mică va fi o eventuală a doua condamnare, conform art.91, alin.b.

În ce privește interzicerea drepturilor electorale, în cazul în care primea și această sancțiune complementară, Liviu Dragnea își pierdea automat, conform art.70 din Constituție, statutul de deputat, dar și calitatea de membru al PSD, conform legii partidelor politice.

Și asta instantaneu, mai înainte de a avea posibilitatea să-și aranjeze niscaiva ploi succesorale la partid.

Pentru sforarii politici, era crucial, însă, ca PSD să fie condus de un om care, efectiv, riscă să intre după gratii în doar cîteva luni, pentru că cel de al doilea proces al său nu e complex și se derulează rapid.

Un om manipulabil.

La fel de important era ca Dragnea să nu poată ajunge premier, iar PSD să fie împărțit în două, în cazul unei victorii în alegerile parlamentare: o tabără în jurul președintelui Liviu Dragnea și una în jurul noului premier.
În România, ideea de premier-marionetă e extrem de riscantă. S-a dovedit că, la un moment dat, pînă și docilul Boc o luase pe cont propriu în raport cu Zeus de la Cotroceni.
Cu cît un partid e mai mare, la noi, cu atît crește mai mult gașca lingătorilor de clanțe de la palatul Victoria și, implicit, forța celui care e premier.
Dacă Dragnea nu poate fi acum premier, din cauza legii 90/2001, nu mai poate fi nici simplu ministru, acum ori în viitor.  Ori candidat prezidențial. Cariera sa va intra în declin, dar măcar are șansa de a rămîne liber, parte a prezumtivului troc cu structurile cotroceniste.

Pe de altă parte, desemnarea unui premier cît mai depersonalizat pe care, totuși, e de așteptat să o facă Dragnea va îngreuna șansele partidului de a forma la palatul Victoria un candidat redutabil pentru Iohannis, în 2019. Doi iepuri împușcați dintr-un foc.

În ce îl privește, Dragnea va simula pînă în ultima clipă o bătălie dură cu președintele, apoi va ceda, strategic, invocînd interesul național sau ceva de genul ăsta.

El știe că nu poate fi desemnat premier.
Nu doar din cauza legii organizării guvernului.
Ci și pentru că el – atenție! – nu e un fost condamnat, ci unul cu pedeapsa ”în derulare”, suspendată ori ba.

Ca orice condamnat cu suspendare, liderul PSD e supus unor constrîngeri, timp de aproape 4 ani de aici încolo.
Conform Codului Penal, el trebuie să respecte măsuri precum cele de mai jos, decise de instanță:

Art.94
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
(2) Instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

Vă dați seama ce experiență ar fi pentru România să fie condusă de un premier care trebuie să ceară acordul serviciului de probațiune ca să meargă la summituri internaționale, ori care trebuie să fie vizitat periodic de reprezentanții acestuia.

E de așteptat, deci, ca Dragnea să cedeze, la un moment dat, lăsînd impresia de înțelepciune și bun simț; în planul imaginii va avea de cîștigat, la fel cum va avea și Klaus, cel victorios în lupta cu balaurul pesedist.
Se vor salva, cum s-ar spune, ținîndu-se de mînuțe. (Bogdan Tiberiu Iacob)

foto: romaniatv.net

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

3 Comentarii

  1. s.ar putea sa fie asa,dar suntem in romania si pupincurismul e fara limite.

  2. Oare va veni ziua cand „justitia” sa nu mai dicteze, sa nu mai decida in zona politicului, sa nu mai faca dosare la ordin?

  3. Aceasta zi va veni, cand in ”zona politicului” nu vor mai exista preacinstiti.
    Nu justitia i-a plasat in politic pe cei cu musca pe caciula !

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *