Probabil cea mai mare şi mai neaşteptată performanţă a premierului Victor Ponta, ”pisicul” de mai ieri, este că l-a făcut într-un timp scurt pe zbirul de la Cotroceni nu doar să-l tolereze, dar chiar să îl laude, după cum au constatat, surprinși, mulți români la ultima ieșire la rampă a președintelui. Cîrcotașii spun că la mijloc sunt concesiile făcute șefului statului de către guvern dar, la urma-urmei, cînd faci un elefant să se ridice în două picioare nu contează dacă ai folosit biciul sau zahărul. Contează rezultatul.

Și elefantul Băsescu s-a ridicat zdravăn. Lăudînd guvernul Ponta pentru felul în care a știut să evite capcana tentantă a măsurilor populiste, imediat după alegeri, care ar fi putut da peste cap sacrificiile anterioare. ”Guvernul Ponta ar fi putut să ia măsuri populiste, excesive, care să strice echilibrele. N-a făcut-o şi de aceea consider că şi-a adus o contribuţie la atingerea rezultatelor de astăzi, dar am ajuns la stadiul la care nu ne mai batem pentru supravieţuire, ci trebuie să reluăm bătălia pentru creştere economică durabilă” a spus Băsescu, vineri seara, în direct la TV. ”Cred că nava e la cheu, în port sigur. Problema este ce urmează” a mai punctat el, pasînd chestiunea în ograda guvernului.

Într-adevăr, provocarea e acum în mîna cabinetului Ponta și semne bune ar fi că se încheagă o strategie de dezvoltare economică și de atragere de investiții mai coerentă decît cea a fostelor guvernări. Mai greu, dar se încheagă. Să fim onești: recordul de investiții străine din perioada guvernării Tăriceanu nu se va bate prea curînd, din simplul motiv că grosul respectivelor investiții venea din retail și din domeniul financiar-bancar, axat, adică, strict pe consum, iar acel consum de-a dreptul nebunesc, alimentat de creditul-doar-cu-buletinul și altele aidoma, nu se întrevede la orizont. Acum e mai greu, pentru că e nevoie de investiții adevărate, serioase și nu speculative, care să garanteze locuri de muncă și dezvoltare pe termen lung.

Un semn că Ponta conștientizează asta e poziția față de chestiunea gazelor de șist ori a Roșiei Montana, care s-a schimbat după alegeri în raport cu perioada de opoziție. O inconsecvență blamabilă moral, dar scuzabilă din perspectiva nevoii de bani. Întotodeauna, lucrurile se văd altfel ”din interior” decît de afară.
La finele săptămînii, s-a anunțat că Guvernul va crea o nouă companie care se va ocupa exclusiv de proiectul Roşia Montană, operaţiune deja planificată într-un document în care este menţionat că proiectul poate genera venituri şi încasări bugetare de mai multe miliarde dolari, poate relansa industria minieră şi crea locuri de muncă. Operaţiunea va fi derulată într-un ritm alert, cu obţinerea tuturor avizelor din partea ministerelor implicate până cel târziu la jumătatea lunii mai, iar toate procedurile pentru funcţionarea noii companii vor fi încheiate în aproximativ două luni de la momentul deciziei în Guvern.

În ce privește gazele de șist, Ponta a avut deja întrevederi la nivel înalt cu exponenți unor mari companii, precum Exxon, semn al deschiderii clare către subiect. Desigur, ambele afaceri sunt vehement contestate de anumite ONG-uri, de segmente ale populației șamd, dar Ponta își asumă, totuși, riscul de a înghiți broasca rîioasă pe stomacul gol, știind că banii nu se fac mereu ca în povești, adică frumos și pur, cu o baghetă magică.

El a anunțat deja, public, că energia și agricultura sunt pricipalele motoare de dezvoltare ale României pentru viitor, iar cooperarea europeană în domeniul energiei va ajuta şi la rezultate îmbunătăţite în ceea ce priveşte competitivitatea economiei româneşti şi a economiei Uniunii Europene. ”În acest an şi în anii care urmează, Guvernul României se va concentra pe aceste elemente fundamentale de dezvoltare economică şi o politică coordonată la nivel european va fi extrem, extrem de utilă”, declara, recent, Victor Ponta.

A trecut, într-adevăr, cam multă apă pe Dunăre de cînd românii nu au mai auzit vorbindu-se de politici economice mioritice coordonate la nivel european, și asta e, poate, cea mai bună veste cu putință în acest moment. În condițiile unei strategii pe termen mediu și lung, ale unei coerențe legislative și ale unui guvern mînă forte, investițiile nu vor întîrzia să apară, vezi cazul Daimler. Deja, în ianuarie, investițiile străine directe erau de șase ori mai mari decît în ianuarie anul trecut.
România nu își mai permite accidente de parcurs și nici soluții fanteziste, gen Viktor Orban, care propunea acum cîteva luni pașaport unguresc și cetățenie pentru străinii care investesc mai mult de 250.000 de euro în țară.

Acum trei ani și mai bine, fostul ambasador american Gitenstein avertiza – și mare dreptate avea! – că Romania trebuie să sprijine performanța economică și nu ciclurile electorale. O lecție, din păcate, care nu a fost însușită la timpul potrivit, dar nici acum nu e tîrziu.
În special pentru liberali, segmentul de guvernămînt care ar trebui să fie motorul relansării economice dar care, deocamdată, se complace în postura de partid în eternă campanie electorală. (Bogdan Tiberiu Iacob)