Mircea Geoană are de ales între două variante: fie demisionează de la șefia Senatului de bunăvoie și nesilit de nimeni, fie riscă să se confrunte, săptămîna viitoare, cu retragerea sprijinului politic al PSD pentru funcția respectivă, dacă nu chiar cu excluderea din partid. Și uite așa, ironia sorții face ca fostul lider al PSD să mănînce exact pîinea pe care la rîndul său le-a servit-o unor foști colegi, cîndva, și, culmea, împachetată în același ambalaj.

Recapitulăm, pe scurt: zilele trecute, Victor Ponta îl atacă dur pe Geoană într-un interviu din ”Evenimentul zilei”, afirmînd că acesta e imaginea eșecului, a compromisului și a umilințelor și că, pe vremea lui, mogulii influențau 100% deciziile în partid. Geoană nu s-a lăsat mai prejos, l-a acuzat de lipsă de bărbăție și de faptul că, pe vremuri, era copilul obraznic al PSD care era tolerat în partid șamd. Astăzi, Ponta a anunțat că, săptămîna viitoare, conducerea partidului va analiza dacă Geoană mai poate rămîne membru al PSD, după ultimele critici la adresa conducerii. Fostul lider, la rîndul său, crede că miza o reprezintă postul de președinte al Senatului, pe care o deține.

În realitate, adevărul e pe undeva pe la mijloc, dacă e să dăm crezare unor surse de la vîrful PSD. Altfel spus, chiar dacă Geoană e la un pas să își piardă statutul de membru al PSD și, implicit, de președinte al Senatului, nu funcția respectivă este cea care i-ar putea aduce ”pieirea” politică. Ci altceva. Mai precis, Mircea Geoană își pregătește în taină, de ceva vreme, ieșirea puternică la rampă, la congresul extraordinar al PSD, din toamnă, unde intenționează să candideze la șefia partidului contra lui Ponta. Chiar dacă tema congresului este modificarea statutului și nu alegerea unei noi conduceri, forul respectiv e suveran și poate decide și acest lucru. O nouă înfruntare pentru șefia PSD i-ar șubrezi poziția lui Victor Ponta, pentru că ar veni însoțită de atacuri și critici punctuale pe tema eventualelor nerealizări din primele 8-9 luni de mandat, iar actualul șef al partidului nu are chef de asemenea dureri de cap. În consecință, prin recentele atacuri, lui Mircea Geoană i se dă de înțeles să o lase moartă cu ideile-i de agitație în partid, altfel va plăti scump.

Ceea ce e important de remarcat, însă, e că Mircea Geoană e ultimul care se poate plînge de tratamentul care i se aplică. Fostul lider e cel care a instituit în partid delictul de opinie, amenințarea cu excluderea sau chiar aplicarea ei pentru critici șamd. La scurtă vreme după venirea la șefia PSD, Geoană a fost pe punctul de a-l exclude pe însuși Ion Iliescu, salvat, la Consiliul Național de la Brașov de opoziția unor nume precum Marian Vanghelie. Asta nu l-a scutit pe fostul președinte de un atac de cord care era să îl trimită într-o lume mai bună, nu doar sub aspect politic. Cîteva luni mai tîrziu, în octombrie 2005, criticilor îndreptățite ale lui Iliescu, Geoană le răspundea astfel: “Declaraţiile pe care le-a făcut în mod repetat, în ultimele zile, sunt declaraţii pe care noi le-am înţeles ca fiind o amărăciune subiectivă din partea unui lider important care a suferit o înfrângere majoră la congresul partidului. Îl înţelegem. Dar la şase luni după alegeri, domnul Ion Iliescu are obligaţia de a respecta conduita generală a partidului”. Adică exact ce îi spune astăzi Ponta lui Geoană.

Același Geoană s-a făcut vinovat de plecarea din partid ale unor nume precum Sorin Oprescu, Rodica Stănoiu, Dan Ioan Popescu și alții, dar, mai ales, de pierderea de către PSD a șefiei Camerei Deputaților, doar pentru a scăpa de incomodul Adrian Năstase. În martie 2006, la celebra reuniune de la hotelul ”Confort”, Geoană a mers pînă la a spune despre zecile de pesediști care nu erau de acord cu debarcarea lui Năstase de la șefia Camerei că sunt ”golani” și ”disperați”, provocîndu-i un atac de cord lui Ioan Solcanu și furia celor prezenți. În paralel, liderul PSD și membrii grupului de la Cluj aveau întîlniri de taină cu cei ai PD, pentru a discuta despre cedarea șefiei Camerei către Ioan Oltean sau Cristian Rădulescu, deși finalmente, succesorul lui Năstase a fost liberalul Bogdan Olteanu.

Acum, Geoană se plînge că i se aplică exact tratamentul pe care el însuși l-a brevetat și aplicat cu atîta sîrguință celor care au îndrăznit să îl critice. Încă o dovadă că roata se întoarce, inclusiv în politică. Cît despre afirmația voit ironică potrivit căreia familia lui Ponta a primit funcții multe și bune în mandatul său de președinte, ea nu face, la o adică, decît să devoaleze politica de cumetrie pe care el însuși a promovat-o cu sîrg, în mandatul la cîrma partidului. (Bogdan Tiberiu Iacob)