CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9488 RON DOWN | 1 USD = 4.2570 RON DOWN | 1 GBP = 5.8649 RON UP

Cum merge tara la razboi?

0 comentarii / 1471 vizualizări / 29 august 2013

Revin asupra acestei teme. Pentru ca este la zi. Statele Unite pot deschide ostilitatile in Siria printr-o serie de lovituri cu rachete, fara a mai astepta concluziile inspectie ONU la fata locului. Asa cum, de altfel, au si declarat autoritatile de la Washington. Dar, independent de ce fac Statele Unite, in cateva zile s-ar putea sa avem un rezultat comunicat Consiliului de Securitate. Si poate chiar o decizie in acest sens. Ce face Bucurestiul?

Este inca un moment cheie care, in functie de modul in care va fi adoptata vreo decizie, ne va arata cu precizie ce fel de stat suntem. Democratic? Autocratic? O democratie consolidata? O democratie esuata?

In Statele Unite, care indeplinesc rolul de jandarm al lumii, decizia unui atac impotriva Siriei nu se ia atat de usor cum pare. Se fac nenumarate estimari atat de catre responsabilii de la aparare, cat si de expertii in politica externa, ca sa nu mai vorbim de serviciile secrete. Acestea sunt prezentate oamenilor politici. In functie de scenariile existente va putea fi adoptata o decizie. Evident, aprobata de Congres. Nimic important nu se poate face in America fara aprobarea forumului legislativ. Chiar daca acolo, prin Constitutie, presedintele este cu adevarat jucator. Adica prim-ministru.

Marea Britanie, care este principalul partener strategic al Statelor Unite, care a mers intotdeauna in tandem cu Washingtonul, a dezbatut cazul sirian si il dezbate in continuare nu numai in Parlament, ci si in opinia publica. Pentru a se ajunge la cele mai corecte concluzii atat Parlamentul, cat si opinia publica sunt informate ora de ora asupra evolutiilor din Siria, asupra conjuncturii internationale, asupra reactiilor si implicatiilor unei interventii militare. In proportie de 70 la suta, cetatenii britanici nu doresc o implicare militara in Siria. Motiv pentru care Parlamentul este extrem de prudent.

Pana la urma, sub presiunea opiniei publice care reverbereaza, asa cum se intampla in orice democratie consolidata, la nivel parlamentar, toate statele, inclusiv America, manifesta prudenta. Si asteapta o decizie luata in Consiliul de Securitate sau macar dezbatuta in Consiliul de Securitate ONU, in urma unei inspectii care nu s-a terminat si a unui raport care va fi intocmit dupa un timp de la incheierea inspectiei. Ceea ce nu inseamna ca autoritatile sunt pasive, ca institutiile legislative dorm, ca institutiile abilitate sa obtina informatii, sa faca estimari, analize si scenarii nu comunica cu parlamentele.

Primul semnal ca in Romania ceva nu este in regula in materie de democratie este ca autoritatile si, din pacate, chiar si presa sunt cu ochii intr-o singura directie. Spre Cotroceni. Cu gandul la semnalul dat de presedinte. Care asteapta. Si este firesc sa astepte. Pentru ca nu avem inca un raport care sa ne spuna daca au fost folosite sau nu arme chimice impotriva populatiei.

Ceea ce face diferenta intre noi si ceilalti este tocmai tacerea autoritatilor. Parlamentarii nu primesc niciun fel de informatie. Din nicio directie. Daca maine va trebui sa luam o decizie, nu vom avea cum. Decat legati la ochi si lasandu-ne manipulati. Nici la Guvern nu au sosit informatii concludente de vreme ce in ultima sedinta, asa cum rezulta din ceea ce ne-a fost comunicat oficial, nu a existat niciun punct pe ordinea de zi privind Siria.

Atrag atentia: intrarea unui stat in razboi, indiferent de aliantele din care face parte, este consecinta unei decizii pe care numai Parlamentul o poate lua. Si in cunostinta de cauza! (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *