Stabilirea pentru 18 noiembrie a termenului în procesul ANI-Iohannis este mai mult decît o bombă cu ceas, stupefianta decizie a Înaltei Curți deschizînd drum spre situații neașteptate sau chiar spre haos politic, în cea mai neagră variantă.
În rîndurile care urmează vom încerca să clarificăm cîteva dintre controversele juridice pe marginea acestui caz.

O mare dispută se derulează în acest moment, bunăoară, în legătură cu ce se va întîmpla, efectiv, pe 18 noiembrie: se judecă, ori doar se stabilește un alt termen, abia atunci urmînd să înceapă adevărata judecată.
Lucrurile, aici, sunt cît se poate de clare.
Potrivit noului cod de procedură civilă, ÎCCJ s-a întrunit deja pentru a stabili dacă recursul ANI este sau nu admisibil și a decis în favoarea agenției, stabilind termenul de 18 noiembrie.

De aici, rezultă vești proaste pentru Iohannis.

Potrivit art.493 din Cod, alin 6 ”Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casare şi Justiţie, completul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor. În soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4).
(7) În cazul în care recursul nu poate fi soluţionat potrivit alin. (5) sau (6), completul va pronunţa, fără citarea părţilor, o încheiere de admitere în principiu a recursului şi va fixa termenul de judecată pe fond a recursului, cu citarea părţilor”.

În traducere, asta înseamnă că, în cazul în care problema Iohannis era simplă și clară, cum susțin adepții edilului sibian, ea putea fi tranșată în același moment cu admiterea recursului, în doi timpi și trei mișcări.

Faptul că ÎCCJ a dat termen pe 18 noiembrie arată, dimpotrivă, că e o situație mai complicată, deschisă, deci, oricărui rezultat.

Pe 18 noiembrie, Iohannis poate trage de timp, invocînd lipsa de avocat, dar e probabil că nu îl va ajuta prea mult, iar noul termen s-ar da destul de rapid.
În orice caz, de la momentul turului doi, pe 16 noiembrie, și pînă pe 21 decembrie, cînd încetează mandatul actualului președinte, e timp destul pentru judecarea procesului.

Odată cu verdictul final, presupunînd că Iohannis e declarat incompatibil, intrăm direct pe tărîmul speculațiilor și al interpretării legislației nu în litera, ci în spiritul ei, pentru că situația de facto nu e prevăzută explicit nicăieri.

Avem deja, însă, anunțul președintelui CCR, Augustin Zegrean, potrivit căruia ”CCR are competențe, practic, nelimitate în materie electorală”.

CCR, care trebuie să valideze rezultatul alegerilor prezidențiale, nu are, din fericire, un termen limită prevăzut în lege pentru asta, ceea ce înseamnă că își poate permite să aștepte finalizarea procesului lui Iohannis, dacă aceasta nu depășește o durată rezonabilă de timp, să zicem pînă la expirarea mandatului lui Băsescu.

Dacă lucrurile evoluează astfel, e, de asemenea, neclar ce decizie ar putea lua CCR.
Teoretic, Iohannis ar putea fi descalificat, astfel încît președinte să devină candidatul de pe locul al doilea.
La fel de bine, însă, verdictul ÎCCJ ar putea fi asimilat prevederilor art.52 din legea alegerilor prezidențiale, potrivit căruia:
”(1) Curtea Constitutionala anuleaza alegerile in cazul in care votarea si stabilirea rezultatelor au avut loc prin frauda de natura sa modifice atribuirea mandatului sau, dupa caz, ordinea candidatilor care pot participa la al doilea tur de scrutin. In aceasta situatie Curtea va dispune repetarea turului de scrutin in a doua duminica de la data anularii alegerilor”.

Asta înseamnă că vom avea un al treilea rînd de alegeri pe 30 noiembrie, de ziua Sf.Andrei, la care să participe locurile doi și trei din cursa prezidențială, Iohannis fiind automat eliminat. (În aceeași zi cu alegerile parlamentare din Republica Moldova, în treacăt fie spus,)

Dacă nici această soluție nu este considerată viabilă, atunci nu rămîne de luat în calcul decît varianta, devastatoare, a repetării integrale a alegerilor, o situație neacoperită în prezent de nicio lege.

Costurile repetării alegerilor se ridică, de principiu, la cca.50 de milioane de euro, o ofrandă ”modestă” pe altarul iresponsabilității unor partide politice, care au propus un candidat cu bube-n cap pentru cea mai importantă funcție în stat. (Bogdan Tiberiu Iacob)