În timp ce vorbim de dimineața până seara despre războiul din Ucraina, băgăm prea puțin de seamă gravele probleme interne cu care se confruntă România și care, de fapt, înseamnă adevăratul ei război. Un război de supraviețuire. La care desigur se adaugă costurile exorbitante, rezultate în urma agresiunii cu accente de genocid pe care Federația Rusă a inițiat-o și o desfășoară în Ucraina. Cu ce ne confruntăm în plan intern?
Întrucât a devenit un fapt cert că Europa se confruntă cu o criză economică, ce crește mai accelerat decât s-a dezvoltat pandemia, este de la sine înțeles că statele mai slab dezvoltate, cum este România, vor suferi și cele mai nefaste consecințe. Pentru că, în ciuda angajamentelor privind solidaritatea și coeziunea la nivel UE, în realitate, cea mai grea factură este deplasată prin inginerii politice, economice și financiare către statele mai slabe ale acestei comunități. Așa a fost, așa este și așa va fi mereu. Cu ce fenomene de criză ne vom confrunta?
1). O criză a fondurilor suverane. Nu mai este un secret pentru nimeni. România se împrumută din ce în ce mai greu, cu dobânzi exorbitante. În viitor, întrucât și sistemul bancar este dat peste cap, ca să nu mai discutăm despre fondurile de investiții, este cât se poate de clar că restricțiile de creditare, mai ales atunci când există riscul insolvabilității statelor, riscă să devină din ce în ce mai mari. Până în acest moment, am înregistrat cele mai mari datorii din întreaga noastră istorie. Și morișca aceasta infernală merge mai departe. Pentru că fără a ne îndatora, chiar și în condiții din ce în ce mai grele, nu putem plăti nici salarii, nici pensii nici alte cheltuieli indispensabile funcționării statului. Iar instituțiile financiare internaționale ne vor sili cât se poate de curând să scoatem pe tavă alte și alte asseturi, adică active ale statului român, deținute în regii și societăți comerciale și a le vinde pe nimic. Ceea ce înseamnă că, în viitor, statul va avea venituri din ce în ce mai mici. Cu atât mai mult cu cât impotența guvernelor face ca multinaționalele să nu fie de fapt taxate pentru profitul realizat în România.
2). Ne vom confrunta în mod evident cu o criză energetică. Și asta în ciuda faptului că România face excepție de la regulă și produce circa 80% dintre gazele care-i sunt necesare. În principiu, ar trebui să stăm bine, dacă facem investiții minime rapide, și în ceea ce privește energia electrică. Este cel mai bun moment pentru a face un efort la nivel național, dar în condiții de demnitate, echitate, suveranitate și să trecem rapid la exploatarea, în parteneriat cu companii din Statele Unite, a uriașelor zăcăminte de gaze din platforma continentală a Mării Negre. Contractul încheiat de către Ceaușescu cu statul american este încă în vigoare. 51% noi, 49% ei, în condițiile în care partenerul nostru își asumă toate cheltuielile, inclusiv cele de reabilitare.
3). Ne vom confrunta cu o severă criză a alimentelor. Criza energetică ce lovește celelalte state UE se va regăsi în costurile de transport, în costurile de fabricație și mai ales în costurile îngrășămintelor agricole. Și, atenție, binomul SRI-DNA a reușit performanța de a distruge industria de îngrășăminte din România, transferând practic acest sector aducător de mari profituri Austriei, care nu produce nici măcar un metru cub de gaze. Nesubvenționarea agriculturii române sau slaba ei subvenționare ruinează un întreg sector al economiei, afacerile fermierilor sunt la pământ și aceștia nu mai au nicio posibilitate să facă concurență partenerilor europeni, care pot produce mai ieftin și mai mult. Un stat cum este România, care ar putea să-și asigure efectiv întregul necesar de hrană, evident cu condiția să o și proceseze, a ajuns dependent de alte state, mult mai sărace sub acest aspect din Uniunea Europeană. Aici, ca și la celelalte capitole, este necesar să precizăm că s-a ales praful din suta de miliarde de euro cu care se lăuda într-un trecut nu prea îndepărtat președintele Klaus Iohannis. De la Uniunea Europeană nu vom vedea decât cel mult 29 de miliarde de euro, și asta în cel mai bun caz. Jumătate din acești bani vor fi împrumuturi cu dobândă. Din cealaltă jumătate, o bună parte o reprezintă contribuția anuală a României la fondurile UE. Dar, atenție, cititorii să fie avertizați asupra faptului că am zis la timp acest lucru. Nici acești bani nu-i vom vedea. Pentru că, la nivelul Exectivului, există un haos absolut în materie organizatorică.
Confruntându-ne cu asemenea tipuri de crize severe, nu putem să rămânem insensibili la uriașele riscuri pe care ni le asumăm ca stat aflat în vecinătatea imediată a celui mai mare război din Europa din ultimii 80 de ani. Scos literalmente din minți, Vladimir Putin ne-a transmis un avertisment sever. Nu care cumva să plece aeronave militare din România și din Polonia spre Ucraina, pentru a asigura o susținere lui Volodimir Zelensky. Numai că Polonia tocmai s-a angajat să facă mai mult. Să le dea ucrainenilor cadou propriile aeronave Mig. Pentru a primi la schimb de la americani nave F16. M-ar mira să nu fim și noi în aceeași situație. Ceea ce înseamnă că ne vom expune riscului unui război sau măcar a unor lovituri de pedeapsă, în măsura în care liderul de la Kremlin va echivala parteneriatul nostru cu regimul de la Kiev drept un act de război împotriva Federației Ruse.
Și avem un singur atu. De care ar trebui să profităm. Faptul că, în principiu, dispunem în Parlament de o majoritate suficient de puternică pentru a putea acorda o susținere solidă Guvernului și pentru a putea legifera. Dar, atenție, ce legiferăm? Poate nu știți, dar prioritatea este trecerea pe repede înainte a legslației privind siguranța națională. Ne legiferăm îngrădirea severă a unor drepturi, sub imperiul și sub presiunea evenimentelor externe, și nu ne legiferăm în schimb legea suveranității naționale, un act normativ care ne poate garanta supraviețuirea pe termen lung. Să ne explice domnul Marcel Ciolacu de ce i-a atenționat pe parlamentarii PSD, care au inițiat și și-au asumat paternitatea acestei legi, că au „trecut linia roșie”. Iar PNL, altădată un partid cu adevărat național, să explice de ce nu susține acest act normativ.