În 2004, Băsescu a venit la putere pe un val fără precedent, de la momentul 1996, de entuziasm intelectual, în sensul unei mega-susțineri (mai mult decît suspecte, am îndrăzni să spunem) din partea societății civile, a intelectualilor de prim rang etc. Acum, a rămas aproape singur, și mai are încă patru ani bătuți pe muchie în față, care se anunță tot mai greu de ”dus”.

Mircea Cărtărescu: ” Epoca Băsescu s-a terminat”
Susținerea de care a beneficiat Băsescu din partea intelectalilor s-a întins aproape pe durata întregului mandat, dar s-a dezumflat tot mai tare, pe măsură ce ”idolul” de la Cotroceni o dădea tot mai tare în bară. Ori poate din cauză că nu o fi avut sinecuri chiar pentru toată lumea. Acum, cînd Băsescu e abia la începtul noului mandat, mai toți intelectualii de altădată ori au amuțit, ori își pun fățiș cenușă în cap. Scriitorul Mircea Cărtărescu, susținătorul înrăit de altădată al președintelui, punctează azi, în tableta din ”Evenimentul zilei”: ”Cred că epoca Băsescu s-a terminat, de fapt, şi că miracolul victoriei sale în alegeri contra formidabilei coaliţii constituite împotriva sa n-a însemnat decât o ciudată supravieţuire după moarte. Aliaţii săi politici au rămas în acest moment foarte puţini, de fapt s-au redus la propriul partid. Mult mai grav e că şi marele său aliat, cetăţeanul de rând, care l-a scos în ultimii ani basma curată la referendumuri şi alegeri, îl părăseşte acum, căci goliciunea înconjoară, dar foamea dă de-a dreptul (…) De-acum încolo, PDL va rămâne în ochii tuturor ca partidul care taie din salariile şi pensiile oamenilor. Dacă Băsescu nu mai are nimic de pierdut, partidul său, care n-are alt sprijin decât la Cotroceni, va suferi la proximele alegeri o severă cură de slăbire. Ba chiar şi înainte: deja se anunţă plecări în grabă de pe corabia avariată. Căci PDL nu e un partid doctrinar, ci mai ales unul de oportunişti”.

Mungiu: ”Să ne fie rușine că l-am susținut”
Acum două săptămîni, alt mare intelectual băsescian, Alina Mungiu, o spunea și mai franc, într-un editorial: ”Ar trebui să ne ascundem prin casă de ruşine că am contribuit să îi aducem la putere pe oamenii ăştia” și ”dezastrul pe care îl văd la ora asta, tratat cu maxim cinism şi fără măcar o vorbă de scuze din partea celor care conduc România, este costul incompetenţei Alianţei D.A. de a guverna împreună, al guvernării liberale de a supravieţui în minoritate şi al lui Traian Băsescu de a câştiga al doilea mandat”.

Sunt doar două exemple de intelectuali care se dezic de Băsescu; alții au ales o tăcere vinovată. Traian Ungureanu, atît de vocal odinioară, acum e mort în păpușoi, nici pe blog nu mai scrie. Patapievici nu mai suflă de mult, a avut o zvîcnire doar în campania de anul trecut, cînd a intoxicat publicul despre o presupusă casetă porno cu Geoană, nici pînă azi scoasă la iveală. Gabriel Liiceanu speră, probabil, ca săptămîna viitoare, la Bookfest, lumea să uite că acum patru ani i-a dedicat suplimentul tîrgului lui Traian Băsescu și l-a făcut vedetă a culturii, un domeniu cam străin președintelui. Elitele societății civile care îi ridicau osanale, odinioară, șefului statului, acum își caută de lucru, cu privirile în pămînt. Așa stînd lucrurile acum, e interesant de văzut cine, dintre eminențele cenușii, va mai fi alături de Traian Băsescu la finalul celui de al doilea mandat. DACĂ va mai fi cineva…(Bogdan Tiberiu Iacob)