Partidul Mișcarea Populară a apărut sub tutela președintelui Băsescu, cel care îl susține public, îl încurajează, a anunțat oficial că îl votează și chiar îl vizitează, cînd și cînd, pentru că, spune el: ”Un singur lucru nu am dreptul să fac, să devin membru al unui partid, dar nimeni nu mă poate opri să susţin, să votez partidul Mişcarea Populară”.

E clar pentru oricine că interdicția de a deveni membru funcționează doar pînă la finele mandatului prezidențial, după care Băsescu are liber să se alăture construcției politice de el pritocită.

Oare?

Judecînd după documentele oficiale ale formațiunii, Mișcarea Populară și-a luat măsuri ferme de asigurare împotriva înscrierii lui Băsescu; nu una, ci chiar două.

A încălca propriile reguli de dragul președintelui ar însemna sfidarea însăși a rațiunii apariției acestui partid care, după cum spunea Elena Udrea, e menit să facă ”un altfel de politică” decît s-a făcut pînă acum la noi.

Despre ce este vorba?

Conform Statutului noului partid, nu pot fi acceptate ca membri persoanele care au ”promovat idei sau acțiuni extremiste (rasism, xenofobie, antisemitism etc.)”.

Or, Traian Băsescu are un istoric de-a dreptul bogat în materie de rasism, xenofobie și discriminare, el fiind avertizat și amendat în mai multe rînduri de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Pînă și Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, în mai 2008, că expresia ”țigancă împuțită” folosită de președinte reprezintă ”discriminare”.

Băsescu a mai fost sancționat de CNCD pentru declarații anti-țigani făcute în Slovenia (”foarte puțini vor să muncească. Mulți dintre ei, în mod tradițional, trăiesc din ce fură”); pentru declarațiile din 2011 referitoare la „țiganii care cerșesc” în Finlanda; pentru cele referitoare la „urmașii cu dizabilități” ai unui monarh.

El a mai primit critici din partea CNCD și pentru declarația ”Cum Dumnezeu femeia romă poate ține cinci – șase copii, iar românca nu poate?”, Consiliul apreciind că „declarația cuprinde stereotipuri negative față de rolul femeii în societate și natalitate, respectiv evoluția natalității la romi și dezaprobă conținutul declarației supuse analizei”. În fine, președintele a scăpat la mustață de o sancțiune și după declarația scandaloasă din 2007 ”În sfîrșit am văzut și eu un armean bun”.

Din capul locului trebuie spus că interdicția sus-pomenită din statutul PMP nu se regăsește în mod obligatoriu în toate statutele de partid, dintre formațiunile importante doar PSD mai avînd ceva asemănător. Ceea ce înseamnă că PMP a ales și nu a fost forțat de vreo lege să introducă această restricție.

Pe de altă parte, același statut al PMP are o prevedere și mai interesantă, de această dată absolut unică în peisajul politic autohton: ”Calitatea de membru al Partidului se suspendă în cazul în care membrul este urmărit penal, pe durata cuprinsă între data luării la cunoştinţă în orice mod de existenţa rezoluţiei de începere a urmăririi penale, inclusiv prin intermediul unui comunicat de presa emis de Ministerul Public, şi până la soluţionarea definitivă a cauzei respective”.

O prevedere salutară, dar destul de hazardat introdusă, în condițiile în care, acum trei luni, procurorul-șef al DNA, Laura Kovesi, a anunțat public că Traian Băsescu va fi urmărit penal în dosarele ”Casa din Mihăileanu” și ”Flota” imediat ce va pierde imunitatea prezidențială care a blocat pînă acum anchetele.

Fiind vorba de fapte grave, e probabil că anchetele și procesele se vor întinde destul de mult, perioadă în care Băsescu ar putea fi, cel mult, membru suspendat al PMP.

Sigur că, în contextul politic mioritic, acolo unde una vorbim și alta fumăm, respectarea unor asemenea prevederi statutare poate părea o glumă.

Așa cum scriam mai sus, însă, tocmai faptul că PMP se pretinde permanent, încă dinaintea lansării, un altfel de partid, cu un altfel de morală și un alt mod de abordare a politicii, care își selectează atent membrii, care a cerut demisia unui ministru pentru ”invaliditate morală” etc i-ar putea crea dificultăți în viitorul apropiat; cînd îți ridici singur ștacheta la o anume înălțime, nu poți da vina pe alții cînd sari pe sub ea. (Bogdan Tiberiu Iacob)