În ciuda viitorului luminos care le așteaptă în marea țară de la răsărit, vaca, porcul și oaia mioritică se încăpățînează să blocheze frumoasele relații româno-chineze, rușine să le fie. O atitudine pentru care ar merita să ajungă salam, dacă ar exista garanția că, măcar în această formă, ar face ceva pentru țara de baștină.

Anul trecut, în toamnă, guvernul Ponta bătea palma cu frații chinezi să scoată din mlaștină agricultura autohtonă pe bază de exporturi masive de șeptel.
Cifrele furnizate poporului erau amețitoare: potrivit ministerului Agriculturii, chinezii erau interesați de importul anual, a minimum 3 milioane de porci, 3 milioane de ovine și 500 de mii de bovine plus cereale. Subliniem, anual!
O informație greu de pus la îndoială, la prima vedere, în ciuda dimensiunilor gigantice, știut fiind că un popor de 1,5 miliarde guri are nevoie de hrană, nu glumă.

Puține minți lucide vor fi observat, totuși, în entuziasmul general, că cifrele în cauză ne-ar cam fi lăsat în 2-3 ani în șeptelul gol, în condițiile în care anul trecut, România contabiliza cu totul cca.2 milioane de vite, 5 milioane de porci și 10 milioane de ovine/caprine.
Și mai puține se vor fi întrebat cum se face că nicio țară europeană nu exportă animale vii în China, pentru că răspunsul le-ar fi pus pe gînduri: întrucît transportul pe aproape jumătate din circumferința globului pămîntesc ar dura luni de zile, timp în care din bietele vite s-ar cam alege praful.

În consecință, românii s-au pus pe așteptat marile contracte de la răsărit.
Care au sosit abia acum, după un an, și încă strict sub forma unui experiment: aflăm din presa de azi că o firmă româno-chineză vrea să exporte în toamnă 5000 de vaci. În limbaj tehnic, am putea vorbi mai degrabă de un eșantion și nu de un export real.

Cine spunea că vizita în China a premierului Ponta nu va fi un mega-succes? (Bogdan Tiberiu Iacob)