DNA pare să fi intrat într-o efervescență de zile mari: după ani de zile în care s-a dovedit o instituție mai degrabă discretă, a venit momentul unei schimbări spectaculoase de strategii.

Procurorii nu se mai mulțumesc cu rolul de pînă acum. Vor mai mult, pentru că, spun ei, și oferă foarte mult. Nu avem motive să-i contrazicem, parchetul anticorupție a făcut în ultimii doi ani lucruri de neimaginat altădată. Dar, nici nu putem să nu remarcăm că liderii DNA, cu Laura Kovesi în frunte, simt brusc, de la o vreme, nevoia să iasă la rampă și să se laude cu succesele lor. Fie direct, fie prin intermediul unor P.R.-iști de calibru, care au început să perie zdravăn imaginea instituției. Un exemplu ar fi legendarul Sorin Ovidiu Vîntu, noul responsabil de advertising al DNA.

Unul dintre marile simboluri ale corupției post-decembriste, Sorin Vîntu a fost eliberat condiționat din închisoare, zilele trecute, într-un dosar în care fusese condamnat în februarie la doi ani de închisoare.

O eliberare destul de ciudată.
Nu comentăm corectitudinea sa din punct de vedere tehnic, e posibil, mai ales cu Noul Cod penal, ca procedurile să fi fost respectate integral.

Moral vorbind, însă, e mai mult decît discutabil.
Liberarea condiționată nu e un drept al deținuților, ci un privilegiu. O măsură care se ia, uneori, în cazul tinerilor aflați la prima abatere, al celor cu vîrste foarte înaintate, ori al celor care au demonstrat că, realmente, s-au ”pocăit” în regimul penitenciar, au înțeles gravitatea faptelor și dau semne clare că nu le vor mai repeta.

SOV nu prea se încadrează în rețetar.

Omul e recidivist de calibru, prima condamnare executînd-o încă din regimul comunist. A mai executat pușcărie și în alt dosar, al șantajării afaceristului Sebastian Ghiță. Cel mai grav, însă, el a primit o nouă condamnare în vară, la mai bine de șase ani de pușcărie, pentru spălare de bani, delapidare etc. Decizia nu e definitivă, dar șansele de achitare sunt minime, ceea ce înseamnă că SOV a fost eliberat acum doar pentru a intra la loc curînd.
Cui servește această eliberare, după 11 luni din 24?

Ideii de îndreptare în niciun caz, din acest punct de vedere opinia publică rămîne, cel mult, confuză.

În plus, nici nu a ieșit bine, că SOV trîntește o super-declarație într-un interviu:
”Dacă statul român m-ar fi prins cu ce am făcut, făceam puşcărie pe viaţă”.

Altfel spus, eliberatul pe motiv de căință rîde în nasul statului și al cetățenilor pentru că s-au ales cu firimituri în cazul său și au ratat pedepsirea adevărată, pentru fapte extrem de grave.

Revenind, deci, la întrebarea de mai sus, răspunsul e, în opinia noastră, unul singur: eliberarea lui Vîntu servește DNA.

Cum scriam mai sus, procurorii Laurei Kovesi nu mai vor să fie simpli slujbași ai statului.
Ci mult mai mult.
Vor sporirea masivă a rîndurilor, vor un sediu nou și luxos, vor salarii mai bune, pentru că, așa cum explica însăși Kovesi într-un interviu recent, DNA a dus suficient de mulți bani bugetului de stat pentru a revendica ”returnarea” lor parțială.
Pînă aici totul e bine și firesc, zicem noi. Cine muncește bine, trebuie răsplătit pe măsură. Și DNA a muncit bine.

Probleme ar putea apărea în momentul în care mai binele amenință să devină dușmanul binelui. Meteahnă veche la noi.

DNA e, deja, acuzat de destule voci că s-a implicat nepermis în campania electorală și e greu de contestat asta dacă ne amintim că pînă la primul tur al prezidențialelor a tocat PSD cu arestări sonore, pentru a îngheța, brusc, în săptămînile dinaintea turul doi, cînd scandalul din diaspora nu trebuia acoperit de alte evenimente.

Coincidență?
Poate.
Tot o coincidență să fi fost și atacul, într-un interviu, al lui Kovesi la șefa DIICOT, Alina Bica, cu doar cîteva ore înaintea săltării acesteia de pe stradă, de parcă ar fi fugit beată de la locul unui accident mortal?
În traducere, DNA nu doar taie în carne vie, dar a început să-și și marcheze public teritoriul, precum marile feline, folosind mass-media.
(De remarcat, că veni vorba, brusca limbariță a lui Kovesi, mai prezentă în media ultimelor luni – inclusiv cea externă – decît în restul carierei sale la un loc)

Acum, DNA și-a ”externalizat”, cu ajutorul unor confrați judecători, instituția lăudătorului.
Proaspăt eliberat, ba chiar nițel înainte de asta, bloggerul Vîntu a demarat o campanie de dezvăluiri privind corupția, dublate de aprecieri extreme la adresa justiției, a DNA în primul rînd.

”Un stat puternic înseamnă un stat care aplică legea. Nu DNA-ul este de vină atunci când greşeşte, ci judecătorii obedienţi care nu semnalează greşelile DNA-ului. Ori de frică, ori că sunt ofiţeri acoperiţi, ori din nepricepere, cauţionează orice decizie a procurorilor de la DNA. Ei sunt răul în sistemul judiciar, nu procurorii” spune tatăl FNI, pentru ”Adevărul”.

”Puterea se câştigă călcând peste cadavre. Ai capacitatea să o iei, OK. Nu o ai, iarăşi OK. Dar ca să ajungi la putere calci peste cadavre. DNA-ul a călcat peste cadavre şi a ajuns o instituţie extrem de puternică şi onorabilă în acelaşi timp. Nu-mi vine să cred că eu am ajuns admiratorul Laurei Codruţa Kövesi. Nu glumesc, n-a fost o ironie. E o realitate. Principalul instrument folosit la întărirea autorităţii statului”.

Pentru SOV, corupția generalizată a devenit, efectiv, o problemă: ”O bucăţică din dimensiunea acestei corupţii o vedeţi devoalată de DNA în anii din urmă, în ultimii doi-trei ani”.

În materialele postate pe propriul blog, ca și în interviurile date după eliberare, SOV face, totodată, portretele multor figuri binecunoscute în mediul politico-afaceristic, în tușe deloc măgulitoare.
Majoritatea celor invocați sunt fie condamnați deja, grație prestației DNA, fie în arest preventiv. Dezvăluirile lui Vîntu nu fac decît să toarne pulbere aurită peste dosarele lui Kovesi, deci.
Fostul magnat și-a găsit timp, în pușcărie, să își anunțe și sprijinul politic pentru Victor Ponta, înaintea alegerilor; ne amintim ce a pățit ultimul candidat pesedist susținut pentru același post de către Vîntu.

Una peste alta, un agent excelent de public relations: inteligent, cu verb, cu priză la mass-media, dezinhibat la extrem cînd e vorba să-și toarne cenunșă-n cap și, cum singur a spus, fan înrăit al Laurei Kovesi.

Un singur lucru ar mai rămîne de stabilit: la ce putere care ”se cîștigă călcînd pe cadavre” se referă SOV, vorbind de DNA?

Puterea de a stîrpi corupția în stat?
Ori de a deveni mult mai mult decît o structură în slujba Justiției?
Eventual una capabilă să dirijeze, indirect, chiar politica din România.

Nu putem decît să așteptăm și să observăm.

Pînă în ianuarie, cînd raportul de țară pe justiție ar putea opune DNA, ca element pozitiv, DIICOT-ului cu o mare bilă neagră în urma scandalului Bica, ceea ce ar putea impulsiona fuziunea celor două parchete sub comanda lui Kovesi, nici nu mai e așa mult de așteptat. Ar fi confirmarea unui prim mare pas al DNA pe un drum spectaculos, dar, poate, și periculos pentru o democrație debilă. (Bogdan Tiberiu Iacob)