Oricât de mult a șocat o țară întreagă dispariția prematură a Mădălinei Manole, dacă se va dovedi că s-a sinucis, problema înmormântării cu slujbă creștină este una foarte delicată.

PF Patriarh Daniel trebuie să decidă dacă i se va face slujbă

Canoanele bisericii creștine prevăd că atunci când este vorba de o sinucidere, cea mai înaltă față bisericească din Episcopie, în cazul de față, chiar PF Daniel, împreună cu preotul paroh al parohiei din care făcea parte Mădălina Manole, trebuie să decidă în ce fel va fi înmormântată. De asemenea, se face un dosar, iar o comisie formată din preoți analizează dacă mortul a avut antecedente psihiatrice sau dacă și-a luat viața în cunoștință de cauză, ca urmare a unor greutăți, umilințe îndurate sau necazuri foarte mari. În privința actului suicidal, Biserica are o poziție fermă: „Sinuciderea este cel mai mare păcat fată de sine, căci prin ea, omul îşi închide definitiv calea spre pocăinţă. Sinucigaşul dă dovadă de necredinţă sau o credinţă bolnavă (Judecători 9, 54 – 57 – sinuciderea lui Abimelec; 1 Regi 31, 4- 6 – sinuciderea lui Saul; Matei 27, 5 şi Fapte 1, 18 – sinuciderea lui Iuda); păcătuieşte contra trupului său care este biserica Duhului Sfânt (1 Corinteni 6,19; Romani 14, 8-12), şi deci nu mai are iertare, nici în lumea aceasta şi nici în cea viitoare. De aceea, sinucigaşului nu i se mai poate face nici un fel de slujbă şi nici nu se îngroapă în cimitir cu cei credincioşi.” Canonul 14, al Sântului Timotei din Alexandria interzice oficierea slujbei de înmormântare și a oricărui fel de slujbă de pomenire pentru acesta. Astfel, „se opreşte a se aduce jertfă, adică a face pomenire cu Liturghie, pentru sinucigaşi.”

Pentru a fi îngropată creștinește, Mădălina ar trebui declarată nebună

O excepție ar exista pentru cei care s-au sinucis. Pentru a obține pomenirea mortului, la rugăciune, rudele decedatului trebuie să declare că a fost nebun și din această cauză și-a curmat viața. Misiunea este grea, în special pentru clerici, care trebuie să cerceteze lucrurile și să nu cadă, la rândul lor, sub osândă.
Dar oare cum se poate stabili, dacă sinucigașul era sau nu în deplinătatea facultăților mentale, în condițiile în care nu a existat niciun fel de martor? Memoria Mădălinei Manole nu ar fi afectată de această presupunere? În toate imaginile este prezentă ca o ființă plină de viață, optimistă, care spunea că are credință în Dumnezeu. Noi trebuie să credem că era nebună, de fapt?
Există și varianta unei slujbe sumare, ținută doar la mormânt, cu aprobarea episcopului, fără ca decedatul să fie băgat în biserică. În cazul în care există motive de îngăduință asupra faptului că omul și-a curmat singur viața, preotul rostește o rugăciune, în care vorbește despre păcatul sinuciderii. De ex. : „Mai bună este moartea decât viaţa amară sau decât boala necontenită (Sirah 30,17; şi Filipeni 1, 21-30)”. Se pare încă că în privința celor două feluri de sinucigași, cei cu mințile rătăcite și cei care o fac cu bună știință, Sfântul Sinod nu a promulgat o hotărâre expresă, de aceea, Biserica recomandă ca familia să ceară sfatul și binecuvântarea ierarhului. În istoria recentă a BOR, mai există cazuri de sinucigași, care au fost înmormântați creștinește. Unul dintre acestea, a fost preotul Jianu, din Târgoviște, care s-a aruncat de la etajul 7 al blocului în care locuia, la sfârșitul lunii iulie, anul trecut. (Răzvan Mateescu)