Intențiile lui Marcel Ciolacu sunt parțial explicite, parțial sugerate. Ele se referă la două capitole distincte: programul de guvernare și compoziția Guvernului. Păstrând firește algoritmul convenit în coaliție. Vrajba dintre PNL și PSD, dar și din interiorul fiecărui partid în parte, ar putea să aibă la origine nu atât noua alcătuire a Executivului, cât noul program de guvernare. Cine și cum îl face?
Viața este cât se poate de dinamică. Ceea ce era valabil în urmă cu un an și jumătate, când la putere a venit generalul cu patru stele Nicoale Ciucă în fruntea coaliției celor trei partide, nu mai stă în picioare și azi. Circumstanțele economice s-au schimbat. La nivel mondial, la nivel european și în plan național. În mod firesc, programul de guvernare pentru următorul an și jumătate trebuie să sufere modificări. Să le spunem „adaptări”. Cine și cum operează aceste modificări? Nu avem cum să știm în detaliu ce se întâmplă în spatele ușilor închise. Aparent însă, prin declarațiile pe care le face destul de frecvent, președintele PSD, Marcel Ciolacu, lasă impresia că noul program de guvernare este elaborat exclusiv în laboratoarele de gândire ale partidului pe care-l conduce. Dacă e așa, nu prea e în ordine. Va fi greu, dacă nu care cumva imposibil ca un asemenea proiect să poată fi oficializat într-un program de guvernare și impus pur și simplu partenerilor de coaliție. În definitiv, tocmai fiind vorba de o coaliție, programul de guvernare cu care noul Executiv se va angaja în Parlamentul României nu poate fi apanajul unui partid. Este un program a coaliției. Deci el trebuie să fie rezultatul unor negocieri între PSD, PNL și UDMR. Aparent nu se fac niciun fel de eforturi în această direcție.
Cu o frecvență din ce în ce mai mare, Marcel Ciolacu, dar și alți lideri PSD anunță o serie de măsuri care sunt preconizate și care, în principiu cel puțin, sunt în contradicție cu principii și reguli fundamentale în baza cărora liberalii au guvernat până în prezent. Cum ar fi de pildă cota unică de impozitare. Care încet-încet nu mai e unică. Dacă PSD nu negociază punct cu punct proiectul pe care îl elaborează cu partenerii săi din coaliție, dar și cu partenerii sociali, sindicate și patronate, lucrurile vor ieși rău. Se poate ajunge în situația în care președintele Klaus Iohannis să refuze pur și simplu în prima fază să-l nominalizeze pe Ciolacu, făcând însă o altă nominalizare a unui membru PSD pentru poziția de premier, iar în a doua fază, dacă se rupe coaliția, să încerce să forțeze un guvern minoritar, renominalizându-l pe Nicolae Ciucă.
Într-o asemenea ipoteză, vor izbucni puternice răfuieli interne, atât în PSD cât și în PNL. În PSD, pentru că unii fruntași ai partidului nu vor accepta cu inima ușoară să-și piardă privilegiile, să plece de la pupitrul cu butoane, și în PNL, întrucât guvernând în minoritate într-o perioadă extrem de complicată, partidul se vulnerabilizează și mai mult din punct de vedere electoral și vor fi destul de mulți liberali care nu vor accepta cu inima ușoară această situație. Și perspectiva sumbră a pierderii alegerilor în toate cele patru runde din 2024.
Cu totul altceva este însă dacă Marcel Ciolacu și echipa sa finalizeză cât se poate de repede un program de guvernare, pe care îl prezintă partenerilor din coaliție sub formă de proiect și îl dezbat cu aceștia, astfel încât să se convină asupra unei forme definitive, care să fie supuse aprobării Parlamentului cu ocazia investirii.