Dacă e vreun partid deranjat cu adevărat de ascensiunea lui Dan Diaconescu, acesta nu e, paradoxal, PSD și nici PDL, ci formațiunea lui Crin Antonescu, care are mari șanse să plătească scump popularitatea bossului OTV, ca și afacerea Oltchim. Cît despre Dan Diaconescu însuși, să nu ne grăbim să-l felicităm prea tare, pentru că partidul pe care îl păstorește ar putea reedita nu doar succesul electoral de odinioară al PRM, ci și soarta ulterioară a acestuia, după cum vom arăta în cele ce urmează.

Afacerea Oltchim a fost disecată de zeci de analiști, pornind de la ceea ce par a fi două constante de fier: sporirea popularității lui Dan Diaconescu, în calitate de lider de partid, și pagubele pe care ar urma să le înregistreze USL via PSD, partidul considerat cel mai afectat de creșterea PPDD.
Din acest punct de vedere, anumite decizii ale lui Victor Ponta și ale oamenilor săi din guvern, legate de organizarea licitației pentru Oltchim, sunt considerate stîngăcii nepermise, care vor fi decontate scump în alegeri.

Așa să stea, oare, lucrurile, în realitate?

Am asistat la un șir de erori ale premierului Ponta, tolerate prin neimplicare de către Traian Băsescu, ori ne aflăm în fața unei diversiuni de proporții, de pe urma căreia care adevăratul perdant să fie altul?
Acum cîteva decenii, președintele american Lyndon Johnson, reputat pentru exprimările sale neaoșe, a spus strategilor săi, în prag de campanie, despre un personaj politic, cam așa: ”Lăsați-l să ni se alăture. Prefer să știu că e în cortul nostru și se pișă afară, decît să-l știu afară, pișîndu-se în cortul nostru!”.

O declarație care rezumă, sec, o strategie folosită din cele mai vechi timpuri.

Puse în fața fenomenului PPDD, partidele de la noi au decis să analizeze la sînge situația, pentru a vedea cum stau, cu adevărat lucrurile.
Potrivit informațiilor care se vehiculează în cercuri înalte, cercetările sociologice de sertar derulate în ultimele luni au scos la iveală un fenomen interesant: partidul lui Dan Diaconescu, aparent stîngist, nu ia voturi de la PSD și nici de la PDL ori PNL.

Un amalgam de mesaje aiuritoare, cînd de stînga, cînd naționaliste, cînd de extremă dreapta, partidul lui Diaconescu culege voturi, în principal, din patru direcții: de la un soi de electorat propriu, format de-a lungul anilor de OTV, de la PRM, aflat în disoluție, de la masa nehotărîților, adică no men’s landul politicii și de undeva, de la stînga PSD, pe unde adăsta, cîndva, PSM-ul lui Verdeț.
Pornind de la aceste descoperiri, două formațiuni par să își fi dat mîna întru stimularea creșterii PPDD în sondaje, prin diversiuni ca cea de la Oltchim și nu numai.

E vorba de partidele lui Ponta și Băsescu.
De ce și-ar împinge un adversar în sus aceste partide, chiar dacă nu le afectează zestrea de voturi?

Simplu: pentru a beneficia, după alegeri, de bogăția acumulată de Dan Diaconescu.

Așa cum s-a întîmplat cu PRM, în toate mandatele acestui partid.

Celor care au uitat, le reamintim că partidul lui Vadim Tudor a avut, întotdeauna în istoria sa, o forță electorală superioară celei organizatoric-financiare. În preajma fiecăror alegeri, Vadim se trezea că are mai multe locuri eligibile decît candidați proprii capabili să-și susțină campaniile, astfel că recurgea la o șmecherie, punînd locurile respective la dispoziție unor membri ai altor partide, cel mai adesea PSD, care din motive de imagine ori din alte considerente nu se mai regăseau pe listele respective. Invariabil, după alegeri, PRM pierdea pe capete parlamentari, care preferau să revină, discret, la matcă.
Ca și PRM, partidul lui Diaconescu are potențial să atragă voturi, dar dificultăți majore în a-și păstra oamenii după alegeri. PPDD e mai mult o stare de spirit decît o grupare închegată. Pe listele sale se vor regăsi, punem rămășag, un număr important de foști pesediști, peremiști sau pedeliști, care, mai devreme sau mai tîrziu se vor desface pe axa PSD-PDL, îngroșînd grupurile parlamentare ale acestora.

Partidul cu cele mai slabe șanse de a se înfrupta din zestrea lui DD este, în acest moment, PNL. Confruntat, deja, cu pericolul reprezentat de apariția, pe listele sale, a cca.50 de traseiști politici, după cum avertiza Ludovic Orban, PNL ar putea ajunge și mai jos în raport cu aliatul din USL din cauza oamenilor lui Diaconescu.

Un pericol pe care îl intuiește o altă minte lucidă a PNL, Varujan Vosganian, cel care are o propunere, pe blogul propriu, după o analiză interesantă a pericolului pe care l-ar putea reprezenta traseiștii: ”Cred că, atât PNL cât şi PSD, trebuie să-şi promită unul altuia şi să declare public că nu vor primi în rândurile lor parlamentari de acest fel care pleacă acum pentru a candida la PP-DD, cu gândul şiret şi, adesea, reciproc, de a se reîntoarce după alegeri”.

Teoria penelistului e aceea că manevra denunțată de el ar face rău USL, în alegeri.
USL, da.
Nu însă și PSD, și acesta e motivul pentru care anumite lucruri s-au derulat cum s-au derulat în ultimele săptămîni. Și se vor derula și în perioada rămasă pînă la alegeri. (Bogdan Tiberiu Iacob)