Fostul ministru pesedist Dan Ioan Popescu atrage atenția asupra unui fenomen mai puțin comentat, în ultimele zile, dar cu un impact devastator asupra PSD, anume abandonarea tot mai evidentă a acestuia de către sindicate, o premieră în existența partidului.

Sindicatele migrează către UNPR
Reamintim că, recent, liderul PSD, Victor Ponta, a anunțat că, anul acesta, 1 Mai nu va mai fi celebrat cu mici și bere, ci prin proteste sociale, la care a invitat, în scris, să se alăture, marile centrale sindicale. Nu numai că acestea au refuzat ostentativ, declarînd, prin vocea lui Marius Petcu, de la CNSLR-Frăția, că nu vor să se așeze în trena niciunui partid, dar au somat PSD chiar să își ceară scuze sindicaliștilor, pe care i-ar fi jignit. Poziții similare au avut Bogdan Hossu, de la Cartel Alfa, iar apoi Dumitru Costin, de la BNS.

Dan Ioan Popescu, demnitarul care s-a ciocnit cel mai mult de sindicate în perioada cînd era ministru al Economiei, deci un specialist în domeniu, afirmă, într-o declarație dată Inpolitics, că ”Este pentru prima oară cînd sindicatele refuză să susțină acțiunile PSD, și, probabil, tot pentru prima oară cînd PSD discută cu sindicaliștii prin scrisori și nu prin viu grai. Este foarte stranie și îngrijorătoare această situație, pentru că, acum doi ani, prin noiembrie, îmi amintesc cum s-a perfectat un amplu acord între aceeași CNSRL-Frăția și PSD, fără teama așezării ”la trena partidelor”. Iar PSD se angaja să preia mesajele sociale ale confederației, astfel încît să se asigure un mesaj comun, în conformitate cu doctrina social-democrată. Un dialog firesc, un parteneriat firesc. Și îmi mai amintesc cum doamna Eugenia Barna, vicepreședinte al CNSLR-Frăția, era desemnată, în aplauze, candidat al PSD pentru parlament, unde a și ajuns. Acum, aflu că doamna Barna a plecat la independenți și nimeni nu s-a întrebat cum și de ce. Nimeni nu s-a întrebat cum a ajuns PSD, cel mai mare partid de mase, să fie tratat cu refuz de către sindicatele altădată prietene. Nu am auzit reacții pe măsură la această disociere de social-democrați, nu știu să se fi discutat pe larg, la partid, despre consecințele acestei situații fără precedent. Poate aici este marea problemă a PSD. Dacă nu mai poate ajunge, prin dialog, nici la reprezentanții celor care muncesc, cum va ajunge direct la inimile votanților tradiționali ai stîngii, pentru a le cere votul? Dacă sindicatele nu mai recunosc PSD, către cine se vor îndrepta să le susțină? Cumva către noua vedetă a stîngii, partidul independenților? Ar fi dramatic pentru PSD să se întîmple asta. În partea stînga a eșichierului, dacă ai pierdut marile centrale sindicale, ai pierdut tot. Vreau să fiu cît se poate de clar: nu am de gînd să mă mai întorc vreodată în PSD sau în politică, în general, dar nu pot să nu remarc, ca un fost membru, situația actuală a acestui partid care, după părerea mea, și nu numai a mea, a furnizat cea mai performantă guvernare și cea mai mare stabilitate socială, din ultimul deceniu și jumătate”.

Mitrea își face și el bagajele să părăsească PSD
Trebuie amintit, în context, faptul că independenții lui Gabriel Oprea, la care a aderat și fostul lider sindical Marian Sîrbu, au anunțat deja că derulează ample tratative cu marile centrale sindicale, existînd indicii că structurile teritoriale ale noului partid vor fi puternic susținute de către rețeaua sindicală. Există, de asemenea, semnale în PSD potrivit cărora, în curînd, va părăsi barca PSD, în favoarea celei a UNPR, ultimul mare sindicalist rămas, din garnitura sosită în partid la jumătatea anilor 90, l-am numit pe fostul ministru Miron Mitrea.(Bogdan Tiberiu Iacob)