Strategia Cotroceniului este extrem de simplă şi a prins contur la ultimul scrutin unde a fost testată în condiţii „operative”. Martirizarea lui Gigi Becali şi „stimularea” unei fuziuni între partidul acestuia şi PRM a dat roade şi, cu siguranţă, va fi folosită şi în campania prezidenţială din toamnă. Ce urmăreşte această mişcare? În mod evident, să arunce în joc un alt competitor decât Traian Băsescu care, prin atacurile la adresa preşedintelui, să se constituie într-un soi de „substitut” al lui Mircea Geoană şi al lui Crin Antonescu. Misiunea lui Corneliu Vadim Tudor (şi, eventual, a lui Gigi Becali) este de a colecta voturile nemulţumiţilor şi de a evita posibilitatea ca acestea să se ducă la adversarii naturali ai lui Traian Băsescu – Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Dar de ce amână, totuşi, Palatul Cotroceni anunţarea candidaturii lui Traian Băsescu? În primul rând, pentru a-l feri pe Traian Băsescu de atacurile adversarilor săi reali – Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Câtă vreme Traian Băsescu nu este anunţat oficial drept candidat la preşedinţia României, acuzaţiile de campanie ale celor doi îşi pierd, parţial, valabilitatea. În al doilea rând, pentru a-i permite tandemului Vadim-Becali să crească în sondaje. Pentru Palatul Cotroceni este de preferat ca erodarea preşedintelui în sondaje să se facă pe seama lui Corneliu Vadim Tudor şi a lui Gigi Becali şi nu pe cea a candidaţilor PSD şi PNL. Or, este de presupus că, într-un joc de sumă nulă (în care cineva câştigă procente doar în situaţia în care altcineva pierde aceste procente), introducerea unui competitor de tipul lui Vadim (asitat, eventual, de Gigi Becali) va determina fragmentarea opţiunilor electorale. Iar această fragmentare va face dificilă creşterea lui Mircea Geoană şi a lui Crin Antonescu care în momentul de faţă nu reuşesc să atragă opţiunile celor dezamăgiţi de Traian Băsescu. Care ar fi evoluţia logică a acestei strategii a Palatului Cotroceni? În mod evident, să stimuleze o dezbatere Traian Băsescu – Corneliu Vadim Tudor (dar şi una între Tribun şi candidaţii PSD şi PNL!) care să-i permită ultimului să acumuleze puncte. De altfel, în ultimele două luni avem destule exemple care susţin această ipoteză. Din acestea enumerăm doar câteva. Cronologic, „povestea” a început cu martirizarea lui Gigi Becali. A continuat, apoi, cu „protecţia” în alegerile europarlamentare. Să nu fim naivi! În condiţiile în care toată mass-media a fost de acord că am avut foarte multe „nereguli” în aceste alegeri, faptul că un partid precum PRM nu a fost blocat (deşi nu a avut reprezentanţi în toate secţiile de votare) arată clar că cel puţin unul din partidele mari nu a dorit acest lucru. Care este acest partid, nu este greu de ghicit. În fine, un alt exemplu ar fi ultimul interviu al lui Sebastian Lăzăroiu din ziarul Cotidianul. În acest interviu, consilierul prezidenţial este „surprinzător” de favorabil faţă de liderul PRM, încercând să acrediteze ideea că bătălia pentru locul doi se va da la toamnă între Corneliu Vadim Tudor, Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Ghidându-ne de semnalele lui Sebastian Lăzăroiu este de aşteptat ca următoarele studiii sociologice să indice…corect, aţi ghicit, ascensiunea liderului PRM în preferinţele electorale. Până unde va duce acest joc, veţi întreba? Până la maxim am spune noi. Dar nu mai mult de turul doi! Acolo vom avea ori o situaţie de tipul celei din 2000 (în care electoratul a fost pus să aleagă „răul cel mai mic”), ori una de tipul 2004 (în care acelaşi Corneliu Vadim Tudor va „da” voturile sale „candidatului celui mai bun”). În ambele variante va câştiga Traian Băsescu!Nicolae Calistru