Simplu: pentru că asta face un parlament serios, dintr-o țară respectabilă. Veghează la bunul mers al treburilor și se ocupă de o serie de probleme importante pentru nație, indiferent că unele par ușurele, frivole sau cine mai știe cum le zic adepții ideii că parlamentarii ar trebui să fie un soi de bibelouri în vitrină. Cînd o familie prezidențială e suspectată de trafic de influență, spălare de bani și alte alea, devine de-a dreptul o obligație să se sesizeze parlamentul; cine crede altceva, nu are decît să vadă, în rîndurile de mai jos, cum stau lucrurile în lumea civilizată.

Nu avem certitudinea că cele două comisii parlamentare de anchetă în cazul Ioana Băsescu vor da cine știe ce roade, dar ideea implicării legislativului într-un asemenea scandal nu e cîtuși de puțin stupidă, sau nedemocratică, dimpotrivă.
Sunt mulți cei care susțin că există alte instituții care ar trebui să se ocupe de asemenea scandaluri, lucru perfect real. Și totuși, practica parlamentară internațională arată că e un fenomen la fel de firesc implicarea aleșilor nației în chestiuni încă mai mărunte decît posibile infracțiuni la nivelul președinției.
Nu ne vom referi aici la modul în care congresul SUA s-a amestecat într-o chestiune precum trabucul lui Clinton în raport cu anatomia Monicăi Lewinski, am făcut-o deja, cu altă ocazie.
Vom reaminti, însă, că încă e în derulare o anchetă a parlamentului britanic, care, pornind pe urmele unor dezvăluiri de presă, se ocupă de anumite năravuri ale prințului Charles, care – mare atenție! – nici măcar nu sunt prezentate drept ilegale. Doar imorale.
Concret, s-a descoperit că în Marea Britanie există anumite portițe constituționale secrete prin care ministerele au fost forțate să ceară în repetate rînduri acordul prințului pentru a promova anumite proiecte de legi, grija fiind ca acestea să nu lezeze interesele private ale sale. Acest tip de lobby regal, cum a fost denumit, e probabil că e în acord cu legea, dar opinia publică află abia acum de el și nu pare prea încîntată, astfel că ancheta ar putea duce la decizii spectaculoase, la un moment dat.
Același respectabil parlament britanic ancheta, acum cîțiva ani, modul în care sunt respectate drepturile reprezentanților unor culte creștine, care se plîngeau de discriminări. Probabil fanii lui Băsescu ar fi murit de rîs aflînd că în respectiva ancheta s-au folosit concepte precum ”bătălie pentru sufletul națiunii” șamd.

Despre congresul SUA ce să mai spunem decît că, nu demult, a demarat o amplă anchetă legat de faptul că unele modele de mașini Toyota aveau prostul obicei să accelereze mai mult decît voia șoferul. Ancheta s-a derulat la sînge în ciuda faptului că părea din capul locului inutilă, dat fiind că japonezii rechemaseră, ei înșiși, mașinile în service-uri.
O altă mare anchetă a congresului american s-a produs în 2004, după ce Janet Jackson a rămas cu sînul dezgolit la TV, în finala Superbowl.
Michael Powell, directorul Comisiei federale pentru comunicații (FCC), organismul de reglementare a mass-media, le-a promis senatorilor Comisiei pentru Comerț, Știință și Transporturi ”o ancheta exemplară și aprofundată” asupra acelui incident și le-a cerut parlamentarilor americani să majoreze substanțial amenzile, pentru a reduce fluxul crescînd de obscenități pe ecrane și la radio.
Ce ar fi spus anumiți ziariști, în România, despre o asemenea anchetă, nu e greu de intuit.

În 2009, Parlamentul francez a creat o comisie de ancheta asupra voalului islamic care acoperă tot corpul, nu doar fața femeilor musulmane. Comisia cuprindea nu mai puțin de 32 de deputați din toate partidele politice și a fost creată după ce președintele Nicolas Sarkozy a declarat că vălul nu este binevenit pe teritoriul țării. Asta e treaba unui președinte, asta e treaba unui parlament?, ar zice mulți. Uite că este!

Prin 2005, parlamentul olandez avea altă problemă, aceea de a ancheta dacă sistemele rachetelor Hawk generează radiații care provoacă soldaților cancer.
Din fericire, chestiunea s-a rezolvat rapid prin vînzarea respectivelor sisteme României. Aici poate era cazul de o anchetă similară, de data asta din partea alor noștri, dar nu s-a întîmplat.

Ce să mai vorbim de parlamentul italian, care a anchetat scandalul provocat de sexul lui Berlusconi cu mai multe curvulițe italience, deși legea italiană nici măcar nu prevede sancțiuni în asemenea cazuri. S-aude, Nana-contestatarilor?

Și tot același parlament peninsular ancheta acum cîțiva ani gunoaiele depozitate prin Napoli, rezultînd că acestea erau toxice și fuseseră depozitate ilegal de către Mafie.

În fine, să mai amintim că și parlamentul canadian lansa în 2008 o anchetă dură la adresa unui fost ministru de Externe, Maxime Bernier, doar pentru că acesta avusese legături cu o femeie care, la rîndul ei întreţinuse, cu câţiva ani înainte, relaţii cu doi membri ai bandei de motociclişti Hells Angels. (Ca o picanterie, amorezul mai era acuzat că uitase la amantă document conținînd informaţii pregătitoare pentru summitul NATO de la Bucureşti).

Evident, la noi s-ar fi scris că aleșii nației răscolesc cearșeafurile politicienilor pe banii contribuabililor.

Una peste alta, nu e nimic rău implicarea parlamentului într-un scandal care miroase a trafic de influență prezidențial și care poate să se finalizeze ori nu cu dovezi de corupție. Important este ca mesajul către cetățean să fie acela că în stat există cît mai multe instituții care veghează asupra democrației, și nu prea puține. (Bogdan Tiberiu Iacob)