În campania pentru referendumul din 2007, Băsescu a defilat, inspirat, cu un afiș electoral în care apărea cu mîinile la gură și mesajul ”Trebuie să tăcem? Nu!”. Acum, situația e exact pe dos, iar Băsescu ar putea, culmea, să defileze cu același afiș, doar textul să îl șteargă ori să îl ajusteze nițel. De ce a ajuns PDL în situația disperată de a face cel mai anti-democratic joc politic cu putință, îndemnul la boicotarea votului, e o întrebare complicată, cu un răspuns ceva mai larg decît și ar fi dorit Băsescu.

Ultimele zile au adus neliniște în tabăra PDL: ultimele sondaje de culise și proiecții sociologice relevă posibilitatea reală ca, la vot, să iasă mai mult de 50% dintre votanți. Asta, în ciuda faptului că, dacă scădem din cifra oficială a votanților din 2007 pe cea a actualilor cetățeni cu drept de vot, rezultă o diferență de doar cca.700 de voturi; unde e atunci celebra scădere demografică de care sunt îngrijorați toți specialiștii din țară?

Singura soluție, în acest caz, e ca PDL să interzică propriilor membri și simpatizanți să mai iasă la vot, doar-doar se micșorează masa electorală care ar putea legitima referendumul. Sigur, nu garantează nimeni că nu se trece de 50% chiar și în aceste condiții, iar Băsescu se trezește cu un scor de 80-90% în favoarea demiterii lui.
Numai că nu e acesta singurul risc pentru președintele suspendat.

Un alt mare risc de imagine, care i-ar fi putut aduce, efectiv, sfîrșitul politic, ar fi să se întîmple ce a pățit, dacă vreți, Theodor Paleologu, candidatul caricatural care a încercat marea cu degetul la primăria sectorului 1, reușind doar să se facă de rîs în fața unui politician și edil autentic, Andrei Chiliman.

Ce a pățit atît de rușinos Paleologu Jr.?
Simplu: după cum au arătat sondajele făcute la ieșirea de la urne de către firme specializate, un sfert dintre pedeliști au refuzat să îl voteze pe propriul candidat, alegîndu-l pe Chiliman. Este, dacă vreți, suprema umilință pe care o poate încasa un om politic. Este rușinea echipei de fotbal a cărei galerie se raliază în huiduieli celei a adversarilor. E rușinea actorului înjurat la scenă deschisă, pe viu.

Pentru Traian Băsescu, prezența pedeliștilor la vot ar fi putut oferi condițiile unei cercetări sociologice similare. Una care sunt mari șanse să fi relevat că o bună parte dintre pedeliștii înșiși nu îl mai doresc pe Zeus la Cotroceni.
Să nu se uite recenta dezvăluire a președintelui, potrivit căreia, la unele întîlniri cu liderii PDL din teritoriu i s-a reproșat numărul mare de arestări din rîndurile baronilor portocalii.

În atare situație, Băsescu nu doar că ar fi înfățișat lumii drept un președinte demis definitiv din funcție, dar și unul care nu mai are decît un foarte firav sprijin politic în rîndul propriilor fani. O premisă clară pentru finalul carierei.

E de la sine înțeles că, în această situație, s-a ales varianta boicotului referendumului, indiferent de riscurile de imagini produse de gestul nedemocratic.
Decizia este una similară cu cea a partidelor de guvernămînt confruntate cu moțiuni de cenzură periculoase și care decid să își retragă membrii din sală, la vot, inventînd diverse pretexte. Nu o fac de supărare, ci pentru că știu că au unii oameni tentați să voteze la secret împotriva guvernului.

Chiar dacă Băsescu va fi demis în cele din urmă la referendum, cel puțin el va putea invoca faptul că se bucură pe mai departe de sprijinul membrilor PDL, iar asta i-ar permite o repoziționare. Nu degeaba el a renunțat brusc, în ultimele zile, la teoria potrivit căreia se retrage din politică în caz de eșec.

Nu. Băsescu nu se retrage în caz de eșec, ci se va pune în fruntea PDL, înlăturîndu-l pe Blaga ca pe o măsea stricată, și va încerca un nou asalt în toamnă.
Și dacă tot vorbim atît de pedeliști, să readucem în atenție vorbele fostui mare pedelist Sorin Frunzăverde: ”România s-a transformat în stat polițienesc”.

O confirmare strălucită vine în acest sens azi, de la oficioasele puterii, care publică niște misterioase stenograme ale ședințelor de campanie de la PNL.
Contactat de Inpolitics, vicepreședintele PNL Rareș Mănescu afirmă că niciodată respectivele întrevederi nu au fost înregistrate sau transpuse pe hîrtie, lucru de bun simț, de altfel, că doar nu sunt ședințe de judecată.
Ceea ce nu lasă decît o explicație: avem în față un Watergate ca la carte, în care adversarii președintelui sunt spionați cu microfoane. Spre deosebire de țara de peste ocean, însă, aici informațiile obținute sunt aruncate cu nerușinare în spațiul public. Interesant de observat: în scandalul de azi al stenogramelor ”otrăvite” și cel de acum opt ani, există un numitor comun: Traian Băsescu, marele beneficiar. Comentariile sunt, credem noi, de prisos. (Bogdan Tiberiu Iacob)