In principiu, intrebarea de mai sus este un nonsens. O solutie populara nu este cu nimic mai prejos decat una socialista ori liberala. Diferenta intre titlu si afirmatia de mai sus sta in oportunitate. Si, in al doilea rand, in detalii. Acea oportunitate care face dintr-un lucru bun un lucru rau, atunci cand este savarsit intr-un moment gresit si acele detalii care fac diferenta dintre succes si esec. In Romania, tentativele insistente de relansare, in acest moment politic, a solutiei populare, precum si mijloacele alese de Presedintele Traian Basescu vor conduce, pentru ceea ce macar teoretic reprezinta dreapta, la ceva mai mult decat un esec. La o veritabila catastrofa.
Avem un PD-L in cadere libera, autointitulat partid de dreapta printr-o operatie de marketing politic. O formatiune care la locale ar putea sa obtina in jur de 25 la suta dar la parlamentare, la sfarsitul anului, va avea sub 15 la suta iar, daca ele vor fi amanate in 2013, sub 10 la suta. Avem un UDMR nu uzat in mai multe guvernari, ci pur si simplu compromis politic in urma mezaliantei sale cu PD-L. Si practic spart. Pentru ca, printr-o miscare extrem de perversa, atat Presedintele Basescu, cat si primul ministru al Ungariei, Viktor Orban, au incurajat inca doua formatiuni politice ale maghiarilor, tot de dreapta. Consiliul National Secuiesc, care considera ca Tinutul, ocupat majoritar de aceasta populatie, ar trebui sa se transforme intr-o “tara mama interna pentru maghiarii din Romania”. Cu alte cuvinte, intr-un nou Kosovo. Si, mai nou, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, opera a lui Laszlo Tokes, un personaj mult mai legat de Ungaria decat de Romania, finantat pe fata de guvernul maghiar si care este cunoscut drept un ultraradical si ultranationalist. Toate cele trei formatiuni politice maghiare se autodefinesc ca apartinand dreptei populare. Ca si cand nu ar exista maghiari socialisti ori liberali. Este ciudat, nu? Aceasta falsa constructie, aceasta deliberata divizare a maghiarimii ii permite, aparent, lui Traian Basescu sa construiasca un joc al aliantelor de dreapta. Desi, in final, nu este deloc exclus ca tocmai prin divizare, dupa urmatoarele alegeri parlamentare, maghiarii sa nu-si mai gaseasca locul, ceea ce ar fi rau pentru democratie in institutia suprema in stat, care este forul legislativ.
Si ce a mai nascocit Traian Basescu? Constatand ca Partidul Popular al lui Dan Diaconescu creste semnificativ dar exclusiv pe seama electoratului PD-L, s-a gandit sa-l atraga. Cu bani, cu un sprijin discret dar si cu santajul exercitat prin intermediul lui Gabriel Oprea. In acelasi timp, lansarea la apa a Miscarii Populare, un viitor partid particular inscris la OSIM pe numele fetei Presedintelui, vizeaza si recuperarea, macar prin efectele confuziei, a unei parti din electoratul care s-a dus la Dan Diaconescu si coagularea intr-un nou partid a diferitelor firimituri politice, dintre care cea mai importanta este UNPR.
Acest proiect este toxic, pentru ca se bat cap in cap diversele segmente de dreapta cu formatiuni autointitulate de dreapta, care sunt de fapt de stanga, si cu formatiuni chiar de stanga, care se si autodefinesc ca atare, cel mai elocvent exemplu fiind UNPR. Este inoportun, pentru ca logica democratica impune o rocada dreapta – stanga. Si este prost calculat, intrucat singura batalie care are loc este tot pentru un electorat care a ramas doar, in total si in cel mai bun caz, de 30 – 35 la suta. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews