Eroarea PSD este atât tactică, cât şi strategică. Să ne lămurim. Miza acestor zile este felul în care va fi încadrată viitoarea dezbatere electorală din toamna acestui an. Din acest punct de vedere, dezbaterea legată de învingătorul euroalegerilor a fost şi rămâne una esenţială. Pentru că tranşarea acestei dezbateri ar face ca anumiţi candidaţi să pornească din „pole position” şi alţii, nu. Nu întâmplător, Sebastian Lăzăroiu, care este şi consilier al lui Traian Băsescu, iese astăzi cu un interviu în Cotidianul în care încearcă să impună ideea unei remize între PSD şi PDL (semn că la Cotroceni s-a luat în serios importanţa acestei dezbateri). Dimpotrivă, încercarea PSD de a „lega” victoria în alegeri de nominalizarea comisarului european este, în opinia noastră, o greşeală tactică. În primul rând, pentru că introduce un criteriu în plus în departajarea învingătorului. În loc să susţină faptul că, din punct de vedere al cifrelor, „PSD este învingătorul acestor alegeri”, liderii social-democraţi, prin poziţia adoptată, sugerează mai nou că „învingător în alegeri va fi declarat acel partid care va da comisarul european”. Or, este evident că PSD nu poate influenţa, într-o manieră decisivă, numirea comisarului european. Formal, pentru că decizia este a primului-ministru. Informal, pentru că Traian Băsescu doreşte, din varii motive, inclusiv strategice, să numească el însuşi comisarul european. Cu alte cuvinte, PSD a ales să tranşeze întâietatea pe scena politică apelând, paradoxal, la „arbitrajul” lui Traian Băsescu! Care, în momentul de faţă, are „dificila” sarcină de a alege între PDL şi PSD. Nici din punct de vedere strategic propunerea PSD nu dovedeşte viziune. Numirea comisarului european nu este o miză electorală reală pentru niciun partid. În afara unei proiecţii de forţă, tema nu poate aduce voturi. Asta deoarece puţini români ştiu ce este o funcţie de comisar european, iar şi mai puţini cred că acest lucru este chiar important pentru ei. În loc să se concentreze pe mesajul social, PSD a intrat într-o polemică inutilă care sugerează, periferic, că social-democraţii sunt în goană după funcţii. Mult mai firesc ar fi fost să vedem un PSD care vine cu solicitări sociale şi care condiţionează sprijinul pentru numirea viitorului comisar de îndeplinirea acestor solicitări. În această ecuaţie am fi avut un PSD care luptă pentru cei mulţi, iar PDL şi Traian Băsescu pentru împărţirea unor funcţii. Nicolae Calistru