Deciziile lui Traian Băsescu vor trebui decriptate, de aici încolo, tot mai mult, prin prisma unui principiu de fier, deja întrezărit de ceva vreme de observatori ai scenei politice: altfel decît zice gura tîrgului. Oricum, oricine, orice, oricînd, dar altfel decît curentul majoritar.

Numirea lui Sebastian Lăzăroiu, azi, nu face excepție de la această regulă nescrisă după care președintele se ghidează tot mai mult, în ultima vreme. După ce presa a tocat zile în șir diverse nume de politicieni, ne-am trezit cu un outsider de primă clasă la ministerul Muncii. Dacă ar fi existat case de pariuri politice, Băsescu ar fi fost acum anchetat pentru blaturi; așa, rămîne doar cu statutul de lider politic nonconformist, a cărui plăcere nebună, aproape copilărească, e să dea planurile altora peste cap.

Prin numirea lui Lăzăroiu, însă, Băsescu nu doar dă peste cap bursa zvonurilor, marele lui hobby. El creează, totodată, și un mecanism eficient de enervare a UDMR, ai cărui miniștri vor fi, de acum, colegi cu cel care tocmai a șters pe jos cu formațiunea lor, înaintea plecării de la Cotroceni.

Nu în ultimul rînd, Băsescu dă semnalul public, atît coaliției de guvernămînt, cît și opiniei publice, că el e jupînul guvernului și pune pe cine vrea, cînd vrea. Numai ultimul naiv al țării și-ar imagina că numirea lui Lăzăroiu e emanația minții lui Boc, mai probabil e că premierul a aflat ultimul.
E de la sine înțeles ce furie trebuie să mocnească în acest moment în unele cercuri pedeliste, care s-au trezit cu un intrus pe cap, ori chiar în UNPR-ul lui Marian Sîrbu, care se vede, efectiv, umilit. Cel puțin dacă pornim de la premisa că președintele și premierul au ales cel mai bun specialist pe care îl putea oferi piața în acest moment.

Desigur, Lăzăroiu nu numai că nu e cel mai bun specialist, dar nu prea are nici în clin, nici în mînecă cu ceea ce înseamnă munca ministerială într-unul dintre cele mai dure portofolii. Teoretician pur sînge, sociologul Lăzăroiu va face cinste, probabil, doar acelei categorii profesionale care susține că un român aflat cu o bucă pe gheață și una pe soba încinsă, în medie se simte bine.

La depunerea jurămîntului de către nașul Albei-ca-zăpada, Băsescu abia și-a ascuns rînjetul de satisfacție și de fericire mocnită. De cealaltă parte a ecranului, cîteva milioane de români se pregătesc, însă, să rîdă, încă și mai puțin decît o fac astăzi. (Bogdan Tiberiu Iacob)

P.S.: Noul ministru al Muncii și-a enunțat de mai multă vreme unele principii pe care le-ar putea aplica de aici încolo: ”Aglomeraţie în trafic există pentru că dăm bani nemeritaţi pentru asistenţă socială”.