Vizita transformată într-o butaforie a președintelui României în Statele Unite, precum și primirea sa de complezență de către Joe Biden mă pun în situația de a reveni asupra unui subiect care îi preocupă pe cetățenii României și care nu a fost abordat cât de cât tranșant pe parcursul simulacrului de dialog purtat în Salonul Oval.
De ce nu beneficiem și noi, cum beneficiază de pildă maghiarii sau polonezii, de posibilitatea de a circula liber, doar în baza pașaportului românesc, în Statele Unite?
Până în prezent am insistat asupra barierelor puse de partea americană, probabil în baza unei decizii luate pe termen lung de către Departamentul de Stat. Și am arătat că rata refuzurilor este foarte mare, iar această rată mare de refuzuri vine în contradicție cu pretenția Departamentului de Stat că aceste refuzuri să nu depășească 3% pe an. Logic, e greu să-mi imaginez că românii sunt fundamental diferiți de cetățenii altor state și că un număr foarte mare dintre ei nu îndeplinesc criteriile minime pentru a putea călători în America, fără a periclita ordinea și siguranța națională a Statelor Unite și fără a refuza să se mai întoarcă în România. Am considerat că prudența manifestată de Consulatul Statelor Unite la București în ceea ce privește acordarea de vize pentru români este exagerată, excesivă chiar, și m-am întrebat dacă nu care cumva avem de-a face cu o practică deliberată a refuzurilor la scară mare. Tot ce este posibil. Tot ce se poate, ca această jumătate goală a paharului să poată fi explicată în acest fel. Și că, din acest motiv, niciun angajament asumat până în prezent de președintele României sau de premierii succesivi nu a putut fi îndeplinit la acest capitol. Există însă și o jumătate plină a aceluiași pahar?
Pentru a răspunde la această întrebare, pentru a încerca să identificăm cu bună credință motivele ratei mari de refuzuri, va trebui să vedem dacă România nu prezintă anumite particularități în comparație cu celelalte două state pe care le-am nominalizat mai sus: Ungaria și, respectiv, Polonia. Ambele cu un mare număr de persoane care de-a lungul timpului au plecat și s-au stabilit în Statele Unite. Aparent, situația românilor plecați este asemănătoare cu cea a polonezilor sau maghiarilor plecați peste ocean. Cu observația că atât polonezii cât și maghiarii au făcut-o masiv, cu mult înainte de ridicarea Cortinei de Fier. Și în felul acesta cele două diaspore, poloneză și maghiară, sunt mai așezate, mai bine organizate și mai puternic reprezentate în instituțiile administrației americane. Deci influența lor asupra congresmenilor și senatorilor și de asemenea asupra Casei Albe este mai mare. Deci aceasta ar fi o primă deosebire, care poate să își producă efectele asupra deschiderii Departamentului de Stat în ceea ce privește accesul fără vize în Statele Unite a unor cetățeni europeni. Dar care sunt celelalte deosebiri?
O altă deosebire care ne dezavantajează în mod clar este faptul că România a pierdut cei mai mulți cetățeni din toată istoria sa, între 4 și 5 milioane, într-un interval extrem de scurt și fără a fi fost lovită de vreun război sau de vreo calamitate naturală. Acești români sunt răspândiți practic pe întreaga planetă, unii dintre ei ajungând și în statele Americii de Sud și încercând de acolo să forțeze intrarea în SUA. Mulți dintre aceștia și-au păstrat cetățenia română, iar în situația în care vizele ne-ar fi ridicate, ar fi tentați să plece în masă în Statele Unite și să nu se mai întoarcă. O altă situație specifică a fost generată de Traian Băsescu, care, pentru a obține un al doilea mandat prezidențial, în speranța că astfel va primi mai multe voturi, a acordat dreptul de cetățenie tuturor persoanelor din Republica Moldova. O bună parte dintre aceste persoane nu sunt însă etnici români, ci sunt ruși cu cetățenie a Republicii Moldova, care în virtutea decizie lui Traian Băsescu au obținut și cetățenie română, cu scopul de a putea circula nestingheriți în Uniunea Europeană. Și aceștia, într-o majoritate semnificativă, ar fi tentați din diverse motive să părăsească Europa și să se stabilească în Statele Unite, dacă nu ar mai exista filtrul vizelor.
Sutele de mii, poate milioanele de cetățeni români, ar merge la pachet și cu un număr apreciabil de mare de delicvenți, de interlopi, de persoane care fac parte din ceea ce numim crima organizată.
Cum vor putea autoritățile de la București, în colaborare cu autoritățile din Statele Unite, să repare ce s-a stricat și să încerce să depășească acest impas al parteneriatului strategic dintre cele două state? În niciun caz în baza soluției adoptate zilele trecute, prin care, în mod selectiv, unor reprezentanți ai instituțiilor de forță, în special din armată, li se acordă vize pentru Statele Unite. Poate că o soluție ar fi ca plecarea spre Statele Unite fără vize să se facă în viitor exclusiv de pe Aeroportul Otopeni, care ar putea funcționa ca un filtru pentru persoanele care doresc să călătorească liber în America. În acest fel, responsabilitatea ar urma să cadă exclusiv în sarcina autorităților de la București și să nu rămână la discreția reprezentanților Departamentului de Stat.