Atacurile dintre cei mai puternici demnitari ai statului, președinte și premier, au atins un punct de o înălțime amețitoare, fără precedent în istoria post-decembrista, nici chiar în celebrul caz al demiterii neconstituționale a primului ministru Radu Vasile. Cînd președintele spune cu subiect și predicat, în cadru oficial, că avem ”un premier profund corupt”, e clar că trebuie să ne așteptăm la ceva foarte spectaculos.

Practic, devine tot mai limpede că Traian Băsescu forțează din răsputeri propria suspendare. Atacînd din ce în ce mai deșănțat, mai violent liderii PSD dar, mai ales, pe premierul Ponta, șeful statului mizează cel mai probabil pe o cedare a nervilor acestora. Altfel nu se explică împingerea palierului de atac pînă la nivelul nădragilor lui Ilie Sîrbu, senator, vicepreședinte de partid de guvernămînt, tată de europarlamentar și socru, totodată, al premierului. Pînă și fanii cei mai înrăiți ai președintelui sunt oripilați; ceva e în neregulă cu gherila băsesciană.

Pentru a fi sigur că e bine înțeles, Băsescu nu aruncă extrem de gravele acuzații peste umăr, la shopping în Carrefour, ci își asigură, în prealabil, cel mai oficial cadru cu putință.
Nu avem de a face cu ucidere din culpă, ci cu asasinat în toată regula, minuțios planificat.

Liderii PSD miros de mai multă vreme că Băsescu și-ar dori o suspendare. Băsescu știe, la rîndul lui, că ei știu asta. Dar mai știe – sau cel puțin speră – că o serie furibundă de atacuri i-ar putea face să își piardă controlul nervilor, la un moment dat și să spună, exasperați, ”Ajunge!!”.

Iar momentul respectiv nu e departe, din cîte se aude dinspre tabăra social-democrată.
PSD știe că nu are șanse să îl demită, efectiv, pe președinte la un nou referendum, dar o suspendare a sa timp de cîteva săptămîni (52 de zile, anul trecut) le-ar asigura un anume respiro, cu Antonescu la Cotroceni, necesar în special pentru pregătirea europarlamentarelor.

Pe de altă parte, exact respectivele alegeri ar putea fi ținta președintelui. Degrevat oficial o lună și ceva de treburile împărăției, Băsescu s-ar putea implica pe față în reorganizarea dreptei și în aruncarea noii construcții politice în luptă. Dacă ratează europenele și se prezintă tot sub forma unei grămăjoare de formațiuni de buzunar, dreapta va rata în mod categoric și prezidențialele, unde nici măcar nu sunt implicate partidele în mod direct. Un scor promițător obținut în respectivele alegeri europene, pe de altă parte, ar putea dovedi că actualul președinte încă are know-how-ul necesar pentru a deveni un lider de dreapta al opoziției, după alegerile prezidențiale. Ori chiar mai multe de atît.

Există forțe politice – nu foarte mari, e adevărat – care au nevoie de Băsescu ACUM, pentru că mai tîrziu va fi inutil.
La rîndul său, asupra președintelui planează același pericol sesizat și de Iliescu în 2003, cînd s-a opus vehement alegerilor parlamentare anticipate: acela ca după terminarea mandatului prezidențial să nu mai aibă ocazia de a-și dovedi utilitatea pentru vreo forță politică. Or, primele alegeri de după mandatul prezidențial vin abia în 2016.

O perioadă lungă, în care Băsescu ar putea face tușa politicii la propriu.

Marea lui șansă ar fi să o facă o ultimă ”minune” electorală la europene și să se plaseze anticipat – fie și doar moral într-o primă fază – în fotoliul de lider al dreptei autohtone.
În numele acestui deziderat, e de așteptat ca seria atacurilor la Ponta și la USL în ansamblu să ia și mai mare amploare, în perioada următoare; reușita schemelor sale depinde, de acum, numai de capacitatea de rezistență a PSD și a liderului său. O capacitate care dă semne, deja, că nu e foarte mare. (Bogdan Tiberiu Iacob)