CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

De ce nu sunt de acord cu dl.Isărescu

0 comentarii / 2235 vizualizări / 24 noiembrie 2010

Două ieșiri la rampă, în aceeași zi, care merită toată atenția, chiar dacă sunt doar parțial de acord cu una dintre ele, și chiar dacă ele sunt ușor în opoziție una față de cealaltă.

În prima, economistul-șef al BRD, Florian Libocor, spune că România a ajuns la un nivel al evaziunii fiscale care nu a mai fost atins din 1990. El atrage atenția că situația dramatică actuală este cauzată în primul rînd de incapacitatea statului de a colecta taxele și impozitele, ceea ce generează drept unică soluție de redresare economică reducerea la nesfîrșit a cheltuielilor bugetare.
Libocor mai spune că reluarea creditării e un vis frumos în condițiile în care se aplică sistematic tăieri de venituri.

Absolut de acord cu opinia domniei sale, care sintetizează, de pe poziția de expert al unei mari bănci private, adevăratele probleme ale economiei românești. Aș adăuga că, atît timp cît afaceriștii care constituie clientela politică a actualei guvernări sunt scutiți de la plata a tot felul de datorii către stat, unele bătînd spre suta de milioane de euro, e inutil să jupoi șapte piei de pe spinarea contribuabilului mărunt, în speranța că relansezi economia. Mai spune dl.Libocor că numai din stoparea contrabandei cu ţigări, statul ar putea obţine venituri suplimentare de un miliard de euro. Așa o fi, dar îmi aduc aminte de anumite acuzații formulate anul trecut, în campania electorală, legate de niște țigări de contrabandă a căror valoare umflase buzunarele unor grei ai partidului de guvernămînt și, implicit, ale partidului în sine. Cu buzunarele alea cum rămîne, dacă lichidăm contrabandă?

O a doua opinie vine de la guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. El spune că vina pentru datoria externă privată a României o poartă românii înșiși, cei care s-au repezit să ia, în ultimii trei ani mai ales, credite pentru diverse produse casnice, iar acum au dificultăți cu rambursarea lor. Fenomenul e corect prezentat, dar incorect explicat, și aici mă despart în gîndire de dl.Isărescu.

Într-adevăr, în guvernarea ADA, românii s-au năpustit să ia credite peste credite, dar au făcut-o pentru că guvernanții înșiși au încurajat această practică și au promis, sistematic, marea cu sarea, începînd cu celebrul ”Să trăiți bine!” din campania electorală 2004. ”O să vedeți cît de mult s-a dotat România cu frigidere, mașini de spălat și asa mai departe”, mai spune dl.Isărescu. Așa e, dar să nu uităm nici faptul că, de dimineață pînă seara, eram asediați de mai-marii țării cu mesaje hiper-optimiste despre creșterea economică, ajunsă la cote fără precedent, despre ce viitor luminos ne așteaptă șamd. Nici măcar izbucnirea crizei economice mondiale nu a temperat acest hei-rupism total deraiat de pe șine, să ne aducem aminte doar ce asigurări primeam de la președinte și de la premier, conform cărora România nu va fi afectată, că există bani pentru creșteri de salarii și pensii etc. Și de ce să n-o spunem, ce e rău în faptul că, după 50 de ani de dictatură și de lipsuri, românii de rînd au încercat să își ridice puțin ștacheta nivelului de trai, să alunge amintirea sumbră a vremurilor teribile de altădată cu un frigider sau o mașină de spălat noi? Chiar era musai să intrăm în UE cu WC în curte și opaiț în loc de lustră?

Și să ne mai amintim, doar în treacăt, ce costuri uriașe a presupus campania prezidențială de anul trecut, probabil mai mari decît toate campaniile de după 1990 la un loc; toți banii aceia au venit de undeva, iar cei care i-au dat, musai să îi recupereze acum, prin orice mijloace. Nu îmi aduc aminte să îl fi văzut vreodată, în acea perioadă de explozie a creditelor, pe dl.Isărescu ieșind, întunecat la chip, la scenă deschisă, pentru a le atrage atenția românilor că nu fac bine ce fac. Așa cum o face azi, din păcate retroactiv, adică într-un moment cînd nu se mai poate repara nimic. Datoria privată a țării a ajuns la 23 de miliarde de euro, iar 50% din populația activă are de achitat rate la bancă, mai mari sau mai mici, din salarii și pensii tot mai mărunte și mai nesigure. Comerțul cu iluzii implică, întotdeauna, costuri uriașe. Iluziile le-am avut, deja, acum, pentru mulți ani, urmează costurile, din nefericire. (Dan Ioan Popescu – www.danioanpopescu.ro)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998