În versiunea scurtă, răspunsul ar fi: pentru că nu a făcut-o niciodată. Altfel spus, deși formațiunea lui Marko Bela se află, într-o formă sau alta, la putere de 14 ani bătuți pe muchie și s-a confruntat cu nenumărate cazuri în care cerințele sale au fost ignorate, niciodată maghiarilor nu le-a trecut prin cap cu adevărat să plece de la guvernare. Iar în acest moment au mai puține motive ca oricînd să o facă.

Istoria participării UDMR la guvernare conține un șir remarcabil de revendicări dublate de amenințări, ca să nu spunem șantaj de-a dreptul, dar niciodată maghiarii nu au mers pînă la capăt. Chiar cînd cereri extrem de importante pentru ei au fost refuzate tăios de parteneri, ori chiar au fost grosolan trași pe sfoară, udemeriștii nu s-au dat duși de la ciolan.

Prin octombrie 2005, bunăoară, lumea ar fi fost în stare să jure că UDMR va ieși de la guvernare, după furia manifestată atunci cînd statutul minorităților a fost respins la vot. „Nu dorim să părăsim Guvernul, dar dacă colegii doresc o colaborare trebuie să găsească soluţia de a ieşi din această problemă, pe care nu am creat-o noi”, declara Marko Bela. (Aproape exact vorbele care se rostesc în ultimele zile). Statut nu au nici azi, dar nici de la guvernare nu au plecat.

În septembrie 2006, cu doar cîteva zile înaintea Raportului de țară de care depindea admiterea României în UE de la 1 ianuarie 2007, maghiarii au prins ocazia unui nou șantaj major, cerînd modificarea Constituției și autonomie teritorială pentru Ținutul Secuiesc. „Poporul secuiesc e privat de drepturi” tuna Marko Bela, și ”privat” a rămas pînă azi, dar UDMR tot nu a plecat din guvern. Maghiarii nu s-au dat duși din guvern nici în februarie 2008, cînd premierul Tăriceanu a refuzat să dea curs solicitării lor imperative de a recunoaște independența Kosovo, ceea ce ar fi constitutit un precedent favorabil autonomiei Ținutului Secuiesc. Exemplele ar putea continua la nesfîrșit.

În realitate, ceea ce a făcut UDMR de fiecare dată cînd i s-a trîntit vreo doleanță-n nas, a fost doar un joc spectaculos al declarațiilor marțiale, dublat de o reorientare rapidă către alte interese. Pe principiul, dacă nu se poate una, măcar cu alta să ne alegem…Și, evident, fără ca ieșirea de la guvernare să fie luată vreun moment în serios.

Un exemplu: în mai 2007, după ce UDMR achiesase la suspendarea lui Băsescu, a venit și replica dură a președintelui: DNA a dat atacul la o serie de lideri ai UDMR precum deputatul Erdei Doloczki Istvan, subprefectul de Satu Mare Szabo Ștefan ori actualul ministru al Sănătății, Cseke Attil Zoltan, care s-au trezit urmăriți penal. Inclusiv Marko Bela avea probleme cu procurorii, drept pentru care, la apropierea referendumului anti-Băsescu, liderul UDMR s-a gîndit că nu ar fi rău să profite de prilej și să negocieze rezolvarea unor dosare.

Să-i dăm, însă, cuvîntul lui Băsescu: „La mine a venit dl Marko Bela revoltat că a fost chemat la Parchet pentru niște bani încasați în condițiile în care nu scrisese poeziile sau cartea pe care trebuia să o scrie. S-a plîns pentru acest lucru și i-am spus „Domnule președinte, îmi pare rău, nu pot să sun nicăieri, asta e legea. Am convingerea că veritcalitatea dumneavoastră va fi cea care va fi dovedită în fața procurorului și nu veți avea nici un fel de problemă. Dar nu vă plîngeți că este hăituit UDMR”. Aceeași placă am auzit-o și legat de ministrul Zsolt Nagy, cu care am și avut discuții. Dar Marko Bela a ținut să-mi spună că faptul că Zolt Nagy e suspectat de procurori este un atac la UDMR și că va avea un ecou negativ în Europa. Eu am spus atunci și la întîlnirea cu partidele, că îl creditez total pe Zolt Nagy ca fiind nevinovat, dar am avertizat că în momentul în care va fi pus sub urmărire penală oficial, voi emite decretul de suspendare”. Declarațiile lui Băsescu, rostite în mai 2007 la o întîlnire cu societatea civilă, au fost contrazise de Marko Bela, dar e probabil că președintele spunea adevărul.

Că UDMR face jocuri politice la vîrf nu atît pentru interesele electoratului maghiar ,cît pentru cele ale liderilor săi o demonstrează și dezvăluirile de acum cîțiva ani ale lui Cozmin Gușă, făcute într-o conferință extraordinară de presă, despre rețeaua politico-afaceristă a maghiarilor. Fostul sfetnic al lui Băsescu afirma, citînd un document aflat în posesia sa, că în UDMR, gruparea “tinerilor” s-a concentrat în zona Clujului, știut fiind faptul că aripa dură Verestoy Attila – Tackacs Csaba – Gyorgy Frunda a ocupat fieful tradițional din județele Harghita, Covasna și Mureș. UDMR, ca formațiune politică, mai spunea Gușă, este structurată asemenea unei mari companii private, iar liderii ei sunt interconectați prin afaceri private cu alți lideri ai comunității de afaceri maghiare, care oficial nu fac politică și nu dețin funcții publice. Conform documentului citat, la Cluj își are centrul “grupul Eureka”, o organizație non-guvernamentală, dar și de afaceri (societățile GROUP EUREKA SRL și Eureka Media SRL) al cărei lider politic principal este ministrul Comunicațiilor Nagy Zsolt, cercetat de DIICOT în dosarul privatizărilor din energie. Conexiunile “grupului Eureka” în mediul de afaceri maghiar din Transilvania, care susține financiar UDMR si pe unii lideri ai sai, pot lămuri obstinația cu care conducerea UDMR, în principal președintele Marko Bela, îl susține pe Nagy Zsolt, în ciuda faptului că ministrul este oficial urmărit penal. Liderul informal al “grupului Eureka” este controversatul om de afaceri Paszkany Arpad Zoltan, cercetat pentru șantaj în “dosarul Gazeta”. Alți politicieni UDMR ai grupului de presiune de la Cluj sunt senatorul UDMR de Cluj, Peter Ekstein Kovacs, președintele UDMR Cluj, Laszlo Attila, consilierul local de la Cluj-Napoca, Irsay Miklos și viceprimarul Clujului, Boros Janos.

Avem, deci, un cocktail din afaceri și dosare penale; nu e greu de înțeles, în aceste condiții, de ce liderii UDMR nu au luat niciodată, cu adevărat, în serios varianta unei ieșiri de la guvernare.

De altfel, dezvăluiri incendiare despre culisele udemeriste au venit nu doar de la partidele românești, ci chiar de la lideri maghiari, precum Laszlo Tokes. Acesta declara public, în septembrie 2005, în cotidianul ”Nepszabadag”, că UDMR e un cuib de spioni creat de serviciile românești și care are în rîndurile sale agenți ai serviciilor secrete.
„Am fost idealiști, am crezut în caracterul democratic al organizației de apărare a intereselor în sensul că ne va apăra de restaurația politică. Dar nu s-a întîmplat așa. Astăzi, UDMR este mai degrabă unul dintre partidele concurente din România decăt garantul apărării intereselor maghiarilor din România. Fără purificarea și restabilirea UDMR, realizarea autonomiei întîmpină piedici” spunea actualul europarlamentar. În privința lui Marko Béla, Tökés opina că acesta nu ar putea fi urnit din locul său nici cu dinamită, iar nomenclatura care s-a format în jurul său este atît de bine înrădăcinată încît ar face față și fără organizația de apărare a intereselor maghiarimii.

Un alt motiv major pentru care UDMR nu își permite să iasă de la guvernare nici picată cu ceară l-a oferit Traian Băsescu, în aprilie anul acesta, într-o apariție televizată: e vorba de ridicarea pragului electoral la 10%, ceea ce ar elimina automat UDMR din parlament. “Ridicarea pragului electoral la 10% ar fi o mare greșeala. In Europa civilizata se lupta pentru scaderea pragului electoral tocmai pentru a se putea reprezenta toate segmentele sociale pe plan parlamentar. Propunerea lui Traian Basescu este neavenita, incorecta si antieuropeana. Declaratia presedintelui este anti-parlamentara, deoarece, marirea pragului electoral, are aceeasi semnificatie cu incercarea de impunere a unui Parlament unicameral” a reacționat imediat UDMR, prin vocea lui Gyorgy Frunda. Or, cum se poate controla mai bine legislația electorală dacă nu de la butoanele guvernării? (Bogdan Tiberiu Iacob)