PNL se află, în acest moment, într-o postură destul de onorantă, aceea a unui partid, nu foarte mare, dar de care trag cu înverșunare doi grei politici, am numit PDL și PSD. De ce e partidul liberal o miză atît de mare pentru cele două formațiuni care, culmea, provin din fostul FSN, dușman de moarte al formațiunii lui Brătianu, vom încerca să explicăm în rîndurile care urmează.Pohta ce pohteste Basescu: absorbția PNL și a PNȚCDPentru PNL se anunță vremuri complicate. Partidul e supus unor presiuni în creștere, din interior, pentru a intra la guvernare alături de PDL, dar, deocamdată, nu se înregistrează o masă critică suficient de mare pentru a a declanșa o explozie politică. Majoritatea comentariilor se fac pe la colțuri, iar Crin Antonescu e, încă, bine înfipt în vîrf. Numai că presiunile vor crește în viitorul apropiat, iar explicația e simplă: Traian Băsescu își dorește cu ardoare, în acest al doilea mandat, fuziunea PDL cu cele două partide istorice de dreapta, PNȚCD și PNL. Cu PNȚCD s-ar putea rezolva rapid: procesul în justiție prin care aripile Miluț și Sîrbu își disupută șefia partidului se apropie de final, iar Miluț pare sigur de victorie – posibil să fi primit asigurări în acest sens – ceea ce va însemna drum deschis fuziunii cu PDL. Cu PNL e mai greu: partidul trebuie adus întîi la guvernare, prin încurajarea aripii Tăriceanu, care se opune ideii de opoziție promovate de Antonescu. Apoi, trebuie demarate negocierile de absorbție a liberalilor în PDL, făcută pînă acum doar parțial, după migrarea lotului Stoica. Nu întîmplător, fostul ministru al Justiției declara acum cîteva zile, pentru Inpolitics, că ”PDL și PNL trebuie să participe la realizarea marelui partid de dreapta de care România are atîta nevoie”. Cum se inspiră Băsescu din strategia PSDS-ar putea ca prețul plătit de Băsescu să fie mare: e vorba de funcția de premier pe care Tăriceanu ar putea să o primească, potrivit unor informații care se vehiculează, în primăvară, cînd declanșarea unor mișcări ample de stradă vor aduce sacrificarea guvernului Boc. Dar miza e și ea mare, astfel că nu e exclus ca președintele să facă și această manevră, condiția mai mult sau mai puțin oficială urmînd să fie, evident, fuziunea ulterioară a celor două formațiuni. Practic, Băsescu se inspiră din strategia abilă prin care PSD a ajuns unicul reprezentant al stîngii autohtone, recunoscut pe plan internațional, deși a plecat la drum cu o droaie de handicapuri. E vorba de originea ”nesănătoasă”, adică fostul PCR, de mulțimea de partide de stînga apărute după revoluție, și, mai ales, de faptul că recunoașterea externă mergea spre PSDR și PD, membre ale Internaționalei Socialiste. Partidul lui Iliescu a trecut la asimilarea celorlalte partide de stînga, inclusiv a neo-comuniștilor defunctului Verdeț, pînă a făcut curățenie pe această parte a eșichierului, apoi a dat marea lovitură fuzionînd cu PSDR-ul lui Sergiu Cunescu. Astfel, nou creatul PSD a obținut și recunoașterea internațională și a scăpat, în mare parte, și de acuzațiile de impostură politică: cînd se regăsește în tine reprezentantul istoric al stîngii, cine mai poate ridica piatra?Un colos pe stînga, unul pe dreapta…Rămas izolat pe stînga și fără șanse în fața colosului pesedist, PD a schimbat tactica și a trecut pe dreapta, unde clarificarea politică încă nu se produsese: PNTCD ratase parlamentul, dar încă există și încurcă anumite socoteli, iar PNL chiar se ține bine. Pentru a deveni, însă PSD-ul dreptei, PDL are nevoie ca de aer să absoarbă dreapta istorică. Abia apoi scena politică va rămîne ”curată”: un colos pe stînga, unul pe dreapta, și un UDMR, la mijloc, eventual pe post de arbitru, dacă nu cumva jocurile cu PCM vor lăsa, într-o zi, și formațiunea maghiară în afara parlamentului. Marea miză a mandatului doi al lui Băsescu, poate chiar a acestui an, este, deci absorbția PNL și a PNTCD.Primul pas pentru Băsescu: tăierea legăturii PSD-PNLPentru a reliza acest lucru, însă, e prioritar ca Băsescu să taie cordonul ombilical care leagă, de ceva vreme, PNL de PSD. Asta pentru că și social-democrații au propriile planuri cu PNL. Pe de o parte, sunt conștienți că absorbția PNL de către Blaga, Boc& comp ar putea naște un partid nepermis de puternic, mai ales că deține și puterea. Pe de alta, alegerile din 2012 ridică probleme foarte mari pentru PSD. Asta, pentru că președintele care va desemna noul premier, după alegerile de peste doi ani va fi tot Băsescu. Pentru ca acesta să nu refuze un premier pesedist – presupunînd că social-democrații cîștigă alegerile -, e nevoie fie ca PSD să ia peste 51%, lucru exclus, fie ca alegerile să fie cîștigate de alianța PSD-PNL, și încă una înscrisă legal la tribunal, pentru a nu-i da ocazia lui Băsescu să se agațe de amănunte tehnice. De aici, lupta PSD de menținere a PNL în apropierea sa, chiar cu prețul unor pagube de imagine majore, vezi susținerea lui Iohannis ori a lui Radu Stroe. Pentru a da planul pesedist peste cap, Băsescu are nevoie, cum spuneam, să taie acest cordon ombilical, încurajînd, eventual, schimbarea conducerii partidului cu una mai puțin deschisă către PNL și mai mult către Cotroceni. Cum, între marii susținători ai legăturii PSD-PNL se numără Patriciu, Hrebenciuc ori Iliescu, nici nu e de mirare că se vorbește tot mai intens de dosarele Revoluției, de cazul Hayssam, de dosarul Petromidia șamd. Și pînă la congresul PSD s-ar putea produce și oarece lucruri concrete, apropo de aceste chestiuni. Jocul pe cont propriu e riscant pentru liberaliCosînzeana PNL, pe de altă parte, nu își poate permite un joc pe cont propriu, sfidînd amîndoi zmeii, PSD și PDL, pentru simplul fapt că modificarea legii electorale de către partidul la putere, adică PDL, ar putea introduce, spre exemplu, votul uninominal în două tururi, care ar scoate aproape cert liberalii din parlament. Nici celelalte variante nu sunt prea comode: apropierea de PDL conduce către dispariția partidului, cea de PSD poate crea probleme cu propriul electorat, care respinge organic gruparea păstorită de Iliescu. O speranță ar fi schimbarea la față a PSD, după viitorul congres, în sensul modernizării, al ruperii, pe cît se poate, cu trecutul neo-comunist și deschiderii către electoratul urban, ceea ce ar face mai ușor de înghițit hapul apropierii liberalilor de pesediști. Avînd în vedere că în 2012-14 vor ieși la vot pensionari care în 1990 aveau 35-40 de ani și se dădeau mai puțin în vînt după Ion Iliescu, iar mulți căpșunarii moldoveni, spre exemplu, vor reveni în țară cu viziuni ceva mai occidentale, pentru PSD devine chiar o chestiune de maximă importanță împrospătarea bazinului electoral. (Bogdan Tiberiu Iacob)