Această cutie a Pandorei este deschisă de mult. Și afectează politica ultimelor trei decenii. Racolările. Trecerea unor persoane de la un partid la altul. În mod cert, nu este un fenomen de dată recentă. Și, mai mult, racolările sunt făcute în cross. Adică pleacă de la PSD și de la alte partide spre PNL, dar pleacă și de la PNL spre PSD. S-a întâmplat chiar în aceste zile. Și atunci cum se explică faptul că opinia publică și evident mass-media sar doar în capul liberalilor?
Cel mai grav fenomen de acest fel a fost declanșat și regizat de Victor Ponta. Pe vremea când acesta era, alături de Crin Antonescu, co-președinte al Uniunii Social Liberale. Atunci acesta, în calitate de premier, dar și interesat ca lider al PSD, a dat o scandaloasă ordonanță de urgență. Prin respectiva ordonanță de urgență, niciodată desființată de Parlament, înaintea alegerilor, care au condus la victoria acestei alianțe politice, un număr nemaiîntâlnit de primari și consilieri a trecut dintr-o parte în alta. Beneficiarul principal a fost atunci PSD. Din nefericire, cu câteva excepții – eu m-am numărat printre acestea – PNL nu a găsit de cuviință să protesteze. Președintele de atunci, Crin Antonescu, aparent nu a reacționat în niciun fel. În definitiv, ar fi avut posibilitatea să-i pună o talpă lui Victor Ponta. Situația a fost chiar mai gravă. PNL, la rândul său, a început să racoleze la greu, concentrându-se în special asupra unor lideri politici locali ai PDL-ului. A fost de altfel începutul viitoarei fuziuni. Pentru că aceștia, pentru a-și întări pozițiile, nu numai că au solicitat și au primit din capul locului funcții importante în PNL, dar au și făcut presiuni pentru atragerea altor și altor organizații. După care, în mod implacabil, cea mai mare parte a PDL s-a topit în PNL printr-o fuziune prin absorbție și, de fapt, a canibalizat acest partid. De aceea, PNL a plecat din grupul ALDE, a trecut la popularii europeni și și-a pierdut atât substanța de partid liberal, cât și substanța de partid național.
Iar astăzi cea mai mare parte a opiniei publice îi condamnă pe liberali. Care pretind că nu fac altceva decât să-și recupereze proprii membri, luați cândva cu arcanul în baza unor promisiuni și a unui șantaj de către Victor Ponta. De ce greșesc liberalii mai mult decât au greșit social-democrații? De ce doar ei sunt arătați cu degetul? Păi explicația e simplă. PSD nu a demonizat niciodată Partidul Național Liberal. PSD nu a taxat niciodată PNL cum că ar fi vreo „ciumă galbenă”. Doar PNL, luând modelul lui Adolf Hitler, a procedat astfel cu adversarul politic. Și a comis-o chiar mai grav. În timp ce PSD a luat primari, consilieri, lideri locali și parlamentari la bucată, PNL i-a luat, atunci când a avut prilejul, în vrac. La grămadă. Cum arătam mai sus. Organizații întregi. Și în final chiar un partid. Și nu orice fel de partid. Chiar partidul împotriva căruia luptase la greu sub regimul de tristă amintire al lui Traian Băsescu. Priviți astăzi, cu un ochi cât de cât atent, orice fel de prezidiu afișat de PNL. Sau uitați-vă la fotografiile consilierilor prezidențiali. Veți descoperi cu ușurință cum stau umăr la umăr foștii liberali cu foștii lideri PDL. Au devenit nu numai aliați cei care ani de zile și-au scos unii altora ochii. Acum sunt chiar frați. Sunt camarazi.
Sub regimul Klaus Iohannis, mai mult decât oricând, sloganul inventat de Adolf Hitler pentru a-și pune adversarii politici la stâlpul infamiei, acești adversari fiind chiar liberali, „ciuma galbenă”, a fost preluat și s-a transformat, iată, în „ciuma roșie”. În același scop. Iar tonul l-a dat în mod clar, repetat și insistent, președintele Klaus Iohannis. Iar acum acesta, cum bine remarcă analistul Ion Cristoiu, o face pe niznaiul. Când ziariștii îi cer socoteală, cu jumătate de gură spune că este în mod ferm împotriva traseismului politic. Un traseism pe care anterior l-a practicat și chiar l-a patronat din poziția importantă pe care a avut-o în PNL înainte de a uzurpa poziția lui Crin Antonescu și a devenit el însuși liderul acestui partid. Și mai remarcă maestrul Cristoiu un fapt. Și anume că autoritatea lui Klaus Iohannis în PNL este atât de mare, încât Ludovic Orban nu ar fi putut să declanșeze asemenea operații de racolare, dacă în mod tacit nu ar fi fost încurajat de Klaus Iohannis. Iar acum să punem bomboana pe colivă. Singurul partid politic, pe lângă USR, care s-a angajat în mod ferm în fața opiniei publice să nu racoleze oameni de la alte partide, declarându-se un adversar hotărât al traseismului politic este, culmea, fix PNL. Și nu orice fel de PNL. PNL-ul condus de Ludovic Orban. Care astăzi minte de îngheață apele, afirmând că nu face alteva decât să-și ia înapoi primarii racolați cândva de Victor Ponta. Ceea ce nu prea e real. La fel cum nu este real nici argumentul invocat ca justificare de către Klaus Iohannis. Și anume că oamenii își mai schimbă doctrina. Care doctrină? Mai putem vorbi despre așa ceva?
Iată motivele pentru care principalul partid acuzat pentru practicarea și extinderea acestui femonem nociv din viața noastră politică este PNL și nu PSD, care și el se face vinovat, atât în trecut cât și în prezent, de racolări. (Sorin Roșca Stănescu)