CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

De ce trebuie PNL sa clarifice rapid scandalul ”Porumbacu”

0 comentarii / 2206 vizualizări / 13 ianuarie 2011

Crin Antonescu l-a somat pe Băsescu să prezinte urgent dovezile că el ar fi colaborat cu Securitatea, așa cum a insinuat șeful statului la o emisiune televizată, recent. Președintele nu s-a conformat, și probabil nici nu o va face prea curînd, dar asta nu înseamnă că scandalul e încheiat. Problema este că nu Băsescu ori Antonescu ar trebui să facă tot posibilul pentru a clarifica scandalul respectiv, ci chiar PNL, ca partid. Altfel, riscurile sunt devastatoare.

Băsescu – strategii murdare, dar eficiente
Traian Băsescu s-a dovedit de multe ori un campion al abjecției și al acuzațiilor fără substrat, plasîndu-se nu departe de Vadim Tudor, din acest punct de vedere. În mod normal, atunci cînd un asemenea personaj sugerează, pe un ton de bodegă, în direct la TV, că liderul opoziției a fost omul Securității, fără dovezi, desigur, nu ar trebui făcut mare caz. Mai ales că Antonescu a dezmințit cu o vehemență deplină că ar fi avut vreo legătură cu fosta poliție politică. Dacă ne amintim, însă, cîteva episoade nu foarte îndepărtate, PNL, ca partid, ar trebui să trateze problema mult mai serios și să facă tot posibilul pentru a clarifica lucrurile. Pentru că istoria ultimilor ani a dovedit că Băsescu a reușit să elimine unii lideri care îi stăteau în gît aplicînd lovituri dure la momentul oportun. Iar dezmințirile acestora nu au mai servit nimănui.

Cum a fost executată Mona Muscă
Pentru cei care au uitat, să reamintim pe scurt istoria lichidării politice a unei foste mari vedete: Mona Muscă. Cam prin 2005, în presă au apărut insinuări că marea doamnă a politicii ar fi făcut, în tinerețe, drumuri pe la mănăstirea Secu. Mesaje de acest gen, incluzînd și numele de cod ”Eva” pe care l-ar fi avut deputata, lansaseră Mircea Dinescu, Vadim Tudor, Șerban Orăscu ori Cozmin Gușă. Mizerii, pamflete, intoxicări. Cam așa erau percepute, la vremea respectivă. În 2006, Lavinia Șandru iese la rampă, însă, cu o presupusă dezvăluire, la TV, potrivit căreia Muscă ar fi fost turnătoare. Altă ”mizerie”. Numai că, aproape imediat, CNSAS confirmă că există un dosar Muscă, proaspăt declasificat de către CSAT. Mona recunoaște, anevoie, legăturile cu Securitatea, dar susține, sigură pe ea, că nu a semnat niciodată angajament. O zi mai tîrziu iese la iveală că a avut, totuși, angajament, iar Mona, tot mai transpirată și mai congestionată, se repliază spunînd că nu a dat, totuși, nicio notă. Imediat, se află că a dat, totuși, cel puțin 15 note informative, dintre care două se regăsesc și în dosarul CNSAS și în care apare și numele de cod ”Eva”. Băgată din nou în corzi, Muscă admite că a semnat notele respective, susținînd că a uitat de ele pentru că în acea perioadă, anii ’70-’80, era stresată de divorț șamd.
Nu uită, însă, să adauge un amănunt interesant: notele respective erau cît se poate de laudative la adresa unor colege de serviciu. Iar informația se confirmă, ulterior, dar apare și o explicație, furnizată de aceeași Lavinia Șandru: Muscă își vorbea colegele de bine sub forma unei recomandări de a fi recrutate drept colaboratoare, la rîndul lor, avînd calitățile necesare. Ceea ce înseamnă că marea doamnă a politicii nu era doar o simplă turnătoare, ci chiar o șefă de cuib, cum se spunea în limbajul de profil.

Regretele Alinei Mungiu
Într-un interviu dat în timpul scandalului, Alina Mungiu, cea care se ocupase, în 2004, cu celebra triere morală a candidaților ADA, spune că nu a găsit, la vremea respectivă, nici cel mai mic indiciu legată de colaborarea Monei cu Securitatea: „Dacă am fi avut vreun semnal că Mona Muscă ar fi colaborat cu Securitatea , am fi făcut cercetări și făceam totul public așa cum am procedat și cu alții. Este pentru prima dată cînd aud așa ceva, nici măcar la nivel de bîrfă nu s-au spus asemenea lucruri” spunea Mungiu. Paradoxal, dar e foarte posibil să fi fost sinceră, dat fiind că dosarul Monei fusese ferecat sub șapte lacăte pînă la  momentul cînd CSAT a decis să îl scuture de praf și să îl livreze CNSAS.

De ce a dezmințit repetat Muscă relația cu Securitatea
Cum se explică siguranța afișată de Mona Muscă, chiar și după izbucnirea scandalului? Mai mult ca sigur, liberalei i se dăduseră false asigurări că nu e niciun pericol. După fiecare dezvăluire, era informată să stea liniștită, că mai departe de atît nu se va merge, iar ce e mai grav va rămîne ascuns. Nu a fost așa, spre stupoarea deputatei, iar dezvăluirile au mers, în cascadă, pînă la punctul de la care cariera sa nu își mai avea rostul. Și încă nici nu e sigur că au mers pînă la capăt.

Antonescu și adevărul despre foștii colaboratori
Muscă a fost exclusă din PNL, interesant de punctat, exact la propunerea lui Crin, pe atunci lider de grup. Același Crin care, în singura sa declarație politică parlamentară din mandatul 2004-08, cerea răspicat ”scoaterea la lumină, complet şi temeinic, a adevărului care stă ascuns în întunericul arhivelor fostei Securităţi. La 16 ani de la căderea regimului comunist din România, chiar dacă mai târziu decât ar fi trebuit şi s-ar fi putut, avem nevoie şi avem dreptul la acest adevăr. Societatea românească trebuie să afle tot ceea ce se poate reconstitui din coşmarul pe care vreme de 45 de ani Securitatea şi Partidul Comunist l-au organizat şi l-au administrat în România”.

Cum a rămas Vosganian fără post european și cu onoarea nereperată
Mona Muscă a fost sacrificată pentru vina de a fi atins cote egale, în sondaje, cu Traian Băsescu, ceea ce ar fi putut amenința viitorul politic al acestuia. Nu a fost, însă, singurul caz în care Băsescu s-a servit de asemenea metode pentru a-și rezolva neliniștile. În același an 2006, guvernul Tăriceanu l-a propus comisar european pe Varujan Vosganian, moment în care, pe piața media, e aruncat un material în care fostul ofițer DIE Liviu Turcu îl acuză pe liberal că fusese agent al fostei Securități, ba chiar este, încă, ofițer activ, acoperit, ceea ce explică de ce nu se pot găsi dovezi ale statutului său. În consecință, probele de rigoare nu sunt furnizate de nimeni, nici pînă azi, dar Vosganian este înlocuit cu Leonard Orban, iar liberalul pierde și procesul de calomnie intentat fostului spion. În plus, el rămîne cu anatema veșnică privind posibila calitate de ofițer acoperit, care nu poate fi nici confirmată, nici infirmată, din motive logice.

Cum și-a luat adio Voiculescu de la postul de vicepremier
În fine, să mai amintim și cazul lui Dan Voiculescu, cel suspectat de multă lume, încă din 1990, de apartenență la fosta Securitate, dar niciodată dovedit. În 2000, SRI a secretizat dosarul său, dar l-a desecretizat, interesantă coincidență, exact cînd liderul PC fusese propus vicepremier în guvernul Tăriceanu. „SRI poate fi acuzat de nerespectarea legii, de utilizarea dosarelor in scopuri politice. Trebuie sa explice de ce au tinut secret acest dosar atita timp”, spunea, la vremea respectivă,  Marius Oprea, consilierul primului-ministru, considerînd că se poate „banui o capcana intinsa lui Tariceanu de Basescu” în această manevră. Cazul Voiculescu, ajuns în Justiție, nu s-a finalizat nici pînă azi, dar conservatorul a ratat funcția în guvern pe care o visa, iar Băsescu și-a mai rezolvat o problemă. Probabil se așteaptă ca Voiculescu să fie iar pe cale să prindă o funcție tare ca să se dea verdictul final al CSJ în procesul său și astfel, să fie din nou executat politic.

PNL trebuie să învețe din prăbușirea ApR
Exemple legate de felul în care președintele își aranjează ploile se pot da multe. Așa cum spuneam, însă, dacă problema Antonescu – ”Porumbacu” nu e clarificată rapid, o eventuală dovadă a spuselor lui Băsescu aruncată pe masă la momentul oportun, cum ne-a obișnuit, ar putea avea un impact dramatic în primul rînd asupra PNL. Partid care, mizînd aproape totul pe un lider carismatic și tot mai bine plasat în sondaje, riscă soarta ApR din 2000, cînd anumite dezvăluiri, gen ”scandalul Costea” ori ”firul roșu”, despre liderul Meleșcanu au prăbușit formațiunea, în cîteva luni, de la peste 22% în sondaje pînă sub pragul de intrare în Parlament. Ca și Meleșcanu, Crin este un personaj cu o imagine atît de bună încît poate fi doborît cu un singur glonț otrăvit, tras atunci cînd trebuie. Un risc pe care opoziția, din păcate, nu și-l poate permite acum, mai mult ca oricînd. (Bogdan Tiberiu Iacob)

P.S.: O afirmație făcută de scriitorul Dorin Tudoran în ”Evenimentul zilei” de acum cîteva zile poate ajuta, și ea, la înțelegerea anumitor modalități de ”acțiune”: ”Când a venit prima şi ultima oară domnul Băsescu în America, chiar mi-a spus la un breakfast :“Dacă se va ajunge la dosare, n-o să găsiţi nimic, fiindcă ce e important se află la noi, la toţi”. Omul îmi transmitea că lucrurile importante sunt între ei. Fiecare are pentru ceilalţi o bombă atomică şi doar frica îi împiedică să acţioneze”.

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *