Informaţiile parţiale care ne-au parvenit până în acest moment în legătură cu formarea noului guvern indică faptul că PDL (mai bine zis, Cotroceniul) încearcă să impună o formulă de guvernare care să pară de uniune naţională. De ce zicem să pară? Pentru că, în realitate, după cum se ştie, nu există o înţelegere politică în acest sens (în speţă, din partea PSD şi PNL). Cu toate acestea, unii miniştri anunţaţi deja sau care sunt curtaţi cu insistenţă de către PDL să intre în componenţa viitorului guvern sunt legaţi, la nivel de imagine, de PSD şi PNL. Ne referim la Sebastian Vlădescu de la PNL, dar şi la Gabriel Oprea şi, eventual, Marian Sârbu de la PSD. Simpla prezenţă a acestora în viitorul guvern Boc, dar şi a unor independenţi precum Bogdan Aurescu sau Cătălin Predoiu, alături de cei de la UDMR va sugera existenţa unui Executiv „de largă respiraţie politică”. Trebuie punctat faptul că, mişcarea PDL urmăreşte două ţinte deodată. Prima ţintă este de imagine şi se referă la evitarea unei asocieri complete cu rezultatele viitoarei guvernări. Din perspectiva PDL, cooptarea unor miniştri de la alte partide va avea rostul să asigure o disipare a responsabilităţii în ceea ce priveşte rezultatele viitoarei guvernări. Care, din motive bine ştiute, nu au cum să fie excepţionale pe termen scurt şi chiar mediu. Îndeplinirea ţintelor stabilite cu FMI implică, automat, adoptarea unor măsuri nepopulare gen disponibilizări, trimiterea în concedii fără plată, reducerea salariilor… Despre acest lucru analiştii au vorbit deja şi nu are rost să mai insistăm încă o dată pe această direcţie. Cert este că, oricine intră acum la guvernare, îşi asumă şi inerentele riscuri de imagine legate de măsurile nepopulare care vor fi luate în perioada care urmează. A doua ţintă a mişcării PDL este de natură politică şi este mai puţin evidentă decât prima. Ea se referă la transmiterea unui anumit mesaj pentru activul de partid al PSD şi PNL. Şi ne referim aici nu neapărat la liderii de la centru sau la cei din eşalonul întâi. Ci, mai ales, la acei lideri locali care provin din eşaloanele 2 şi 3 ai celor două partide şi care sunt mult mai „vulnerabili” la avansurile venite din partea Puterii decât şefii lor de la centru. O parte din aceşti lideri vor interpreta „cum trebuie” mesajul cooptării la guvernare a unor foşti colegi de partid. Mai ales dacă ţinem cont de faptul că urmează un an extrem de dificil, iar accesul la resursele statului va fi unul deficitar. Aşadar, prin cooptarea unor miniştri de la alte partide, PDL încearcă, pe termen lung, să reducă costurile de imagine ale guvernării. Dar şi să se constituie în cel mai influent partid politic din România. Pentru că, este aproape evident faptul că, PDL va începe în perioada care urmează racolările unor lideri locali de la alte partide. Racolări care ar putea căpăta, în unele cazuri, forma unor parteneriate locale în care PDL să fie partidul care dictează regulile. (Nicolae Calistru)