De cîtva timp, Ion Iliescu adoptă față de actuala guvernare o poziție cu totul ieșită din comun, cel puțin în raport cu propriile principii politice, cu modul în care a acționat în anii trecuți. Mai precis, fostul președinte cere tot mai răspicat debarcarea actualei puteri de la guvernare. O atitudine care, cel puțin unora, ar trebui să le dea serios de gîndit.

”Trebuie sa ridicam glasul constiintei publice a cetateanului roman, societatea civila si forte organizate care sa puna stavila acestor incercari de a perpetua aceasta guvernare paguboasa pentru tara. Acesta este mesajul pe care vi-l transmit”, a afirmat Ion Iliescu, zilele trecute, la Brașov, la o reuniune a revoluționarilor.

Luna trecută, același Iliescu spunea: ”Ultimii doi ani reprezinta cel mai grav declin pe care l-a cunoscut tara in ultimii douazeci de ani. Nu va fi suficienta doar inlaturarea actualei guvernari (obligatorie si necesara), dar va trebui construita si alternativa valabila, bazata pe oameni de buna credinta, cinstiti si drepti, dar mai ales competenti !”.
Chiar și de ziua lui, în martie, Iliescu declara că își dorește ”sanatate si o schimbare de guvern”.

Numai că Iliescu, trebuie spus, nu a fost niciodată partizanul schimbărilor de putere la jumătatea mandatului, cum nu s-a omorît nici cu provocarea de alegeri anticipate, chiar și atunci cînd acestea ar fi avantajat puternic partidul său. În mandatul 1996-2000, în opoziție fiind, Iliescu s-a opus ideea debarcării CDR spunînd, textual: ”Trebuie să își ducă crucea pînă la capăt”. Și nu a greșit, în 2000 atît el, cît și PSD, cîștigînd zdrobitor.
La jumătatea guvernării PSD, cînd Năstase a vrut să provoace alegeri anticipate pentru a cîștiga încă doi ani la putere pentru partidul său, tot Iliescu s-a opus.

De ce acum, în 2011, Iliescu lasă deoparte mentalitatea de altădată și cere tot mai des dărîmarea guvernării PDL în anul preelctoral, în loc să aștepte alegerile la termen?

Un posibil răspuns ar fi acela că, minte lucidă și experimentată, Iliescu simte deja că alegerile de anul viitor vor aduce o derulare de forțe atît de puternică încît ar putea prinde opoziția pe picior greșit, îndepărtînd perspectiva unui rezultat pozitiv. Pînă la alegeri, actualul guvern ar putea da drumul la o serie de pomeni electorale, cu riscul unor noi și noi împrumuturi externe împovărătoare, ar putea perfecta sistemul de vot prin corespondență, ar putea acorda încă multe zeci de mii de cetățenii pentru moldovenii de peste Prut – implicit dreptul de vot – , ar putea modifica avantajos pentru PDL legile electorale, ar putea, în fine, să manvreze corespunzător DNA, Parchetul, DIICOT ori serviciile și ar putea reașeza mass-media pe coordonate vizibil diferite.

Faptul că cel mai calculat și mai răbădător politician al ultimilor 20 de ani e de părere, totuși, că e nevoie ACUM de răsturnarea puterii, e un semnal foarte serios pentru opoziția care continuă să se îmbete cu ideea că va veni la putere anul viitor purtată pe brațe de alegători. Numai că s-ar putea să fie brațele alegătorilor PDL, iar, la capătul drumului, să fie o prăpastie adîncă, de patru ani pe tușă. (Bogdan Tiberiu Iacob)