Un material ieșit la lumină, pe fondul scandalului din Radio pe tema înființării unui birou pentru documente secrete, readuce în prim plan o poveste de mult uitată, dar extrem de gravă: e vorba de arhiva Radioului și, mai mult ca sigur, și de cea a TVR, care, deși ascund mărturii explozive, sau poate tocmai de aceea, sunt ținute sub lacăt de 20 de ani.”Porumbelul” scăpat de oficiul juridic al RadiouluiConsiliul de Administrație al Radioului a cerut, recent, oficiului juridic al instituției un punct de vedere oficial asupra mult comentatei înființări a unui birou pentru documente clasificate, coordonat de SRI, în interiorul Radioului. Motivul este acela că membrii CA nu au părut deloc convinși că solicitarea CSAT în acest sens este justificată, în condițiile în care instituția nu deține secrete. Răspunsul oficiului, remis prin documentul cu nr.13372/10.06.2009, sub semnătura Marianei Milan, șef al serviciului, este favorabil înființării biroului amintit, pe motiv că „organizarea unui compartiment special pentru evidenţa, prelucrarea, procesarea, păstrarea şi manipularea informaţiilor clasificate în condiţii de siguranţă, constituie o obligaţie căreia nu i se pot opune contraargumente ce ţin de oportunitate sau de altă natură”. Urmează o înșiruire de documente existente în Radio care ar jusitifica existența biroului, dar, ceea ce e cu adevărat interesant este, credem noi, următorul paragraf: „Trebuie făcută precizarea că, nu au fost avute în vedere şi nu au fost incluse în enumerarea prezentată mai sus, documentele care vizează fosta Radioteleviziune, aflate în custodia Serviciului Resurse Umane, sub sigiliu, deoarece acestea nu au fost inventariate vreodată, dar pentru care Preşedintele director – general a făcut demersuri de preluare, încă din anul 2005, de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, conform legii”. Altfel spus, arhiva documentelor Radioului, de dinainte de 1989, care conține mai mult ca sigur informații extrem de importante, zace neatinsă de la revoluție încoace, nefiind măcar inventariată. Pentru cei care au uitat, până în 1989, Radioul și TVR constituiau o singură societate, Radioteleviziunea Română (separația s-a făcut în 1994) și reprezentau un obiectiv de maximă importanță pentru regim. Ultimul președinte al instituției, până la căderea regimului ceaușist, a fost Petre Constantin, un lider marcant al PCR, păstor al unor organe de presă înțesate de securiști, mai mult sau mai puțin acoperiți, și de politruci. Rolul Securității în activitatea RadioteleviziuniiÎntr-un material publicat mai demult de „Jurnalul național” există relatări sugestive despre felul în care era condusă Radioteleviziunea:”La 27 octombrie 1977, Ministerul de Interne a emis un ordin special „strict secret”, ce conţinea „Instrucţiuni privind sarcinile ce revin şi modul de acţiune al unităţilor MI cu ocazia transmisiunilor de importanţă excepţională (radio – televiziune – sonorizări)”: „Emisiunile de radio şi televiziune în direct, precum şi sonorizările ce se asigură în cadrul acţiunilor la care participă secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România constituie transmisii de importanţă excepţională. La realizarea acestora concură Radioteleviziunea Română şi Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, care răspund de asigurarea mijloacelor tehnice şi a cadrelor de specialitate necesare efectuării transmisiilor în condiţii optime.Ministrul de Interne, prin unităţi specializate, asigură paza mijloacelor tehnice folosite de Radioteleviziunea Română şi ia măsuri în vederea cunoaşterii şi prevenirii acţiunilor de sabotaj sau terorist-diversioniste, a situaţiilor de neglijenţă sau deficienţe în instalare, care ar putea afecta în vreun mod realizarea în deplină siguranţă a transmisiunilor de importanţă excepţională”. „Direcţia a V-a a Securităţii, respectiv Comandamentul acţiunii, imediat după primirea înştiinţării privind realizarea unei transmisii de importanţă excepţională, comunică Direcţiei I şi a II-a, Comandamentului pentru tehnică operativă şi transmisiuni şi Inspectoratului General al Miliţiei datele necesare referitoare la locul, ziua şi ora începerii acţiunii, cît şi durata acesteia.Pe baza comunicării primite, unităţile nominalizate constituie de îndată grupa operativă, în componenţa căreia intră ofiţeri de la Direcţiile I şi a II-a, ce asigură contrainformativ instituţiile care concură la realizarea transmisiilor, cadre de specialişti anume desemnaţi de la Comandamentul pentru tehnică operativă şi transmisiuni, ofiţeri din compartimentele de pază şi ordine de la Inspectoratul General al Miliţiei – special pregătiţi, precum şi ofiţeri specializaţi de la Direcţia a V-a”.Mircea Dinescu: „Acolo se ascund secrete explozive”Este, deci, de la sine înțeles, că arhivele Radio și TVR reprezintă o mină de aur pentru cercetătorii prezentului, dar, mai ales, pentru CNSAS. Și totuși, în ultimii ani, opinia publică, media, clasa politică, au fost cu ochii pe arhivele SRI ori ale SIE, uitând complet de cele din Radioteleviziune. Nefiind nici măcar inventariate, cum se recunoaște în adresa oficiului juridic de la Radio, nu e greu de apreciat câte documente de importanță crucială vor fi dispărut, de-a lungul anilor, discret. Câte urme ale unor colaborări cu Securitatea din partea unor nume grele ale eterului nu vor fi fost, poate, șterse…E greu de înțeles de ce CNSAS nu s-a zbătut să preia arhiva respectivă, deși se afirmă oficial că președintele Radioului, Maria Țoghină, a făcut demersurile necesare încă de acum patru ani. Mircea Dinescu, membru al CNSAS, recunoaște, pentru Inpolitics, că e vorba de documente de o valoare inestimabilă: „Nu știu, sincer, de ce nu s-a reușit preluarea acestor arhive ale Radio și TVR, e, într-adevăr, o întrebare bună…Părerea mea e că acolo se ascund lucruri explozive și, poate, anumiți factori de răspundere s-au temut de ceea ce ar putea ieși la iveală. Știm cu toții cam cu ce se mânca activitatea în Radio și în TVR până la revoluție, erau instituții-cheie ale regimului și mulți domni de pe acolo, care, poate, mai lucrează și azi, nu prea ar vrea să se afle cu ce se îndeletniceau înainte de căderea regimului comunist”. (Bogdan Tiberiu Iacob)