Fostul președinte Emil Constantinescu a fost invitat azi, în Parlament, la ședința solemnă dedicată celei de a 15 aniversări a intrării României în NATO, prilej pentru a-i ura fostului președinte Ion Iliescu „multă sănătate”. Numai că, pe lîngă urarea respectivă, Constantinescu a făcut niște declarații absolut halucinante și greu de descîlcit.

„In momentul in care am ajuns Presedinte, cand s-a pus problema sa trecem de la vorbe la fapte si NATO ne-a cerut sa punem la dispozitie spatiul aerian desi punctele noastre de vedere erau deosebite, l-am invitat pe presedintele Iliescu in CSAT, l-am pus in stanga mea si i-am permis sa isi expuna punctul de vedere. In momentul in care trebuia sa treaca prin Parlament propunerea Presedintelui, l-am invitat pe presedintele Iliescu la o intalnire intre patru ochi, la biblioteca de la Cotroceni. Fac azi aceasta marturisire istorica, dl presedinte Iliescu este prima persoana careia i-am spus ca nu voi candida pentru un nou mandat, nu am spus nici colaboratorilor mei, nici familiei. Am banuit ca va fi urmatorul presedinte si am discutat foarte serios asupra viitorului tarii in NATO sau in afara NATO pentru ca atunci era proba pe care Romania trebuia sa o dea. I-am propus presedintelui Iliescu pentru ca PSD aproape avea majoritate in Senat, i-am propus sa se abtina chiar daca CDR votau pentru propunere si grupul lui Vadim Tudor se opunea cu violenta. La sfarsitul discutiilor, presedintele Iliescu a spus Da. Si cand spuneau Da, oamenii politici se tineau de cuvant”, a declarat Emil Constantinescu, azi, după ședința solemnă.

Există, însă, mici probleme.

Ședința CSAT invocată de Constantinescu a avut loc pe 20 aprilie 1999 și a fost, într-adevăr, precedată de întrevederi tete-a-tete ale acestuia cu liderii partidelor politice, în frunte cu Ion Iliescu.
Votul dat în parlamentul României pentru dreptul de survol al NATO deasupra teritoriului nostru, acel vot la care Constantinescu spune că PSD s-a abținut, a avut loc la 22 aprilie 1999.

Anunțul lui Emil că nu va mai candida pentru un nou mandat, care a stupefiat întreaga Românie la acea vreme, a fost făcut în ziua de 17 iulie 2000, adică 14 luni mai tîrziu.
Cum ar fi putut să-i spună fostul președinte lui Ion Iliescu, liderul opoziției la propriul regim, despre planul de a nu mai candida cu atît timp înainte, dar să țină secretă decizia față de restul lumii?

A încurcat fostul președinte rău de tot borcanele, eventual din cauza vîrstei?

Ori a devoalat, fără să vrea, o informație tulburătoare și absolut secretă pînă azi, care, dacă ar fi reală, ar arunca în aer tot ce se știe despre mandatul prezidențial 1996-2000? (Bogdan Tiberiu Iacob)