Așa cum am văzut că se întâmplă adesea în istorie. În această situație dramatică se află în prezent România. Iar pentru a înțelege așa cum se cuvine întregul context, voi prezenta situația pornind de la momentul geopolitic pe care îl traversăm. Principalul obiectiv al geostrategiei pe care o are în vedere administrația Trump este închierea conflictului din Europa prin sistarea războiului dintre Federația Rusă și Ucraina, ameliorarea raporturilor dintre Statele Unite și Iran și realizarea unei înțelegeri durabile cu China. Această schimbare majoră pe tabla de șah politic presupune mutarea centrului de interes din Atlantic în Pacific. Eforturile financiare și militare făcute de Statele Unite începând de la cel de-al Doilea Război Mondial și până în prezent pentru protejarea păcii în Europa și, în general, pentru securizarea Uniunii Europene vor fi diminuate sau chiar sistate și redirijate către alte zone ale lumii de interes pentru Washington. Acest program este îndeplinit pas cu pas de administrația Trump și își produce eficiența atât în plan intern, cât și în plan extern.
În plan intern, angajamentul asumat în campania electorală de Donald Trump de a opri afluxul de migranți, amplificat în mod deliberat de administrațiile democrate, se concretizează într-o primă etapă prin somarea unui număr de 530.000 de sud-americani să părăsească teritoriul Statelor Unite în următoarele 30 de zile. În caz contrar, vor fi deportați. În același timp, prin decret prezidențial, personaje-cheie ale fostei administrații de la Washington nu mai au acces la informații clasificate. Nici Joe Biden, nici Kamala Harris, nici Hillary Clinton, nici fostul șef al diplomației Anthony Blinken și nici Jack Sullivan, fost consilier pentru securitate, nu vor mai primi informații clasificate. I-a fost ridicată imunitatea lui Hunter Biden, fiind anulat decretul lui Joe Biden prin care faptele penale ale fiului acestuia erau amnistiate. A început și este în plină desfășurare, ajungându-se până la percheziții, vânătoarea împotriva lui George Soros și a caracatiței construite de acesta în America și în întreaga lume.
Această politică se propagă în forță în plan extern, mutând, așa cum arătam mai sus, centrele de interes ale Washingtonului în altă parte a lumii.
În acest context, asistăm pentru prima dată în istorie la o ruptură între Statele Unite, dominate în prezent de conservatori și anti-globaliști, și Uniunea Europeană, care încă este dominată de globaliști și de neo-marxiști care își spun progresiști și unde George Soros își menține ultimele fortificații. În acest context, asistăm la două tendințe contradictorii extrem de periculoase. În timp ce Donald Trump, împreună cu Vladimir Putin, avansează rapid în realizarea unor acorduri menite să pună capăt, firește cu sacrificii și compromisuri, războiului din Ucraina și, prin aceasta, să reducă semnificativ pericolul extinderii conflagrației în Europa, liderii UE, captivi grupărilor Soros, acționează într-o direcție diametral opusă, plănuind mecanismele prin care o serie întreagă de state UE să poată intensifica ajutorul militar acordat Ucrainei, astfel încât Zelenskiy să refuze orice fel de compromisuri, indispensabile unui acord de pace.
În toată această operație de mare anvergură, România și Polonia joacă un rol-cheie. Numai prin România și Polonia armamentul terestru poate pătrunde din Europa în Ucraina pentru a întări pozițiile lui Zelenskiy și a întârzia astfel realizarea unui acord de pace. O carte mare se joacă la Varșovia, unde, în măsura în care vor câștiga suveraniștii, va fi instaurat un guvern care, în acord deplin cu partenerul nord-atlantic, va bloca accesul armamentului greu în Ucraina tranzitat prin Polonia. Cu certitudine, aceeași carte o va juca și Bucureștiul, în măsura în care alegerile prezidențiale vor fi câștigate de George Simion.
Bătălia este, așadar, pe viață și pe moarte, iar ceea ce se întâmplă la București poate produce efecte într-o lume întreagă. La fel cum decizii luate la Washington își produc efectele la București. Cum ar fi, de pildă, sistarea procesului prin care românii ar putea călători în Statele Unite fără vize, măsură luată ostentativ și exemplar de Departamentul de Stat, fără ca partea română să fie informată. Sau, cum ar fi suspendarea parteneriatului strategic și intenția explicită a Washingtonului de a retrage în totalitate sau în parte armata Statelor Unite staționată în România, care reprezintă singurul și adevăratul scut de apărare al acestei țări.